Despre mine

Ghillis Alexandru

In cautare de cat mai multi cititori.

Blogs Home » Mass Media » Jurnalism » Jurnalism independent. Total independent

Jurnalism independent. Total independent

Ai talent jurnalistic? Vrei sa scrii?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Articole Blog

01. - Sep 13, 2019 11:56:00 AM

* STAREA DE BINE *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



STAREA DE BINE
Ciprian Mihali
În timp ce noi asistăm tot mai pasivi la circul degradant pe care ni-l oferă puterile din România, lumea merge înainte. Opinia publică este sufocată de non-știri, accidente de mașină, accidente de muncă, accidente de vorbire – o țară semănând tot mai mult cu peisajul de după un accident, înconjurată de banda galbenă a poliției.În tot acest răstimp, ne decuplăm pe zi ce trece de lumea mare din jur, ne retragem din ea și absentăm sistematic de la orice dezbatere, cu disprețul omului autosuficient care crede că lumea începe și se termină cu el. Tot spectacolul grotesc ne face neînsemnați și neinteresanți pentru restul lumii, iar faptul de a repeta niște versete din unele doctrine sau ideologii la modă nu ne aduce nici cu un pas mai aproape de lumea mare.Cu câteva luni în urmă, Oana Bogdan vorbea într-o postare consacrată Zilei mediului despre nevoia de a integra în politicile publice „starea de bine”(*...). După ce tot mainstream-ul românesc a hăhăit gros ș a ironizat-o de la înălțimea propriei ignoranțe, ea a fost așezată acolo unde cred aceste doamne și acești domni că îi este locul: printre stângiștii radicali, de care trebuie să ne fie frică, pentru că, vezi Doamne, ar fi niște ciudați care vor să ne pervertească.Dar ce să vezi? „Starea de bine” nu este nici opera sexomarxiștilor închipuiți de mintea îmbâcsită a unor mici vedete locale, nici invenția vreunor extratereștri. Ea este un concept elaborat și introdus în Agenda 2030 de către ONU în 2015, când a fost dată publicității lista celor 17 obiective ale dezvoltării durabile la nivel planetar în acest deceniu și jumătate în care trăim. Dintre acestea, obiectivul nr. 3 vorbește despre accesul la servicii medicale, despre dreptul la o bună sănătate și la... starea de bine (good health and well-being, bonne santé et bien être).Desigur, nimic nu ne împiedică să credem că Națiunile Unite sunt vândute vreunei oculte care ne amenință identitatea strămoșească, dar până una-alta e mult mai rezonabil să spunem că toate organizațiile internaționale (de la ONU la Uniunea Europeană, de la UNESCO la FAO), toate guvernele marilor state ale lumii și-au aliniat politicile publice după aceste obiective. Marile instituții de cercetare, organismele interguvernamentale și-au stabilit planuri strategice pe 10 sau 15 ani conform felului în care pot să aplice și să răspundă cu rezultate măsurabile unora dintre aceste obiective. Ele vorbesc despre eradicarea sărăciei și a foamei, despre îmbunătățirea educației, despre energii noi și locuri de muncă decente, despre reducerea inegalităților și dezvoltarea durabilă a orașelor, despre climat, despre apă, despre resursele pământului, despre justiție și dreptate...Cine dintre politicienii noștri vorbește însă despre așa ceva? Ce parte a sferei publice adăpostește vreo dezbatere despre obiectivele dezvoltării durabile și despre nevoia, despre urgența adoptării în România a unor strategii pe termen mediu și lung ca să dea o șansă la o viață mai bună generațiilor viitoare?Cine dintre politicienii români are o viziune despre România anului 2030? Pentru care dintre actorii spațiului public românesc starea de bine este o preocupare civică și politică?În acest moment, România nu ține pasul cu lumea de azi. Maimuța care sare din copac în copac prin București și zecile de polițiști alergând-o ne arată, cu destul de multă acuratețe, direcția în care ne îndreptăm și care e genul de probleme cu care ne confruntăm.
[Preluare de pe Facebook] (* https://jurnalism-independent.blogspot.com/2019/06/conceptul-de-well-being-adica-de.html)

02. - Sep 11, 2019 12:08:00 PM

* Scrisoare lui Vasile Șerban *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Oana Ursache
Scrisoare lui Vasile Șerban,
blocat de australopiteci timp de o lună,știi, eu am predat literatură comparată, mulți ani, asta fusese pasiunea mea, mi se părea literatura lumii atât de mare și literatura noastră atât de prăfuită și mică și fără vână în venă și lipsită de mesaj, erau anii 2000 și credeam că scăparea nu ne poate veni decât de la antici, eram fascinată de Adevăr și Libertate, citeam ca o apucată ca să înțeleg totul despre relativitatea adevărului și imposibilitatea libertății, mi se părea că având un corp, deja nu mai poți fi liber, nici dacă ești cocor, nici dacă ești delfin,la toate astea mă gândeam eu în tinerețea mea de tânără profesoară ziua și ceva mi puțin tânără mamă seara,până când am citit uluită Muștele lui Sartre, o revendicare a figurii cristice în Oreste, nefericitul frate al nefericitei Electra, cea chemată să comită matricidul, cea mai cumplită dintre crime, anulatoare de drept de a exista,acolo, în Muștele lui Sartre am învățat eu ce este libertatea,Oamenii sunt liberi! ăsta e secretul vieții de aici și vieții de apoi, oamenii nu știu cât de liberi sunt și trebuie să fie, târâie prin viață lanțuri imaginare, pe care le pun societatea, părinții, școala, și pe care ei CRED că le au,tu știi, Serban Vasile cât de liberi sunt, de fapt, oamenii!dragul meu Serban Vasile,
că nu știu cum să îți spun pentru că doar tu puteai să ai numele de familie sub formă de prenume, o să îți spun Vasile pentru că așa îl chema pe bunicul meu matern, Vasile Ursache, tâmplar format la Școala de Arte și Meserii, recita încă, la 80 de ani, poeme învățate în școala primară, om drept și integru, fusese în război până la Cotul Donului, apoi din toată arta și meseria a lucrat la Căile Ferate, punea traverse, el, cu mâinile alea cu care pe ”tejgheaua” de acasă făcea mobilierul pentru toată casa, pleca luni la 3 dimineață și se întorcea sâmbătă la 6 seara, iar când am intrat eu la Filologie mă întreba în fiecare an dacă l-am studiat pe Istrati, nu bre Tătaie, că noi studiem bre scriitori mari din literatura universală, iar dintre români numai pe ăia de top, era după revoluție și Tătaia aștepta de la profii de literatură din universități să îl predea pe Istrati cel interzis, așa încât, când a văzut că nu-i chip, în anul 3 s-o apucat să îmi povestească el despre Istrati, avea copiată Spovedania, cu scrisul lui de mână, scris prea mic, pentru mâna mare pe care o avea, pe caiete de matematică, avusese un amic o terfeloagă de carte, pe alocuri nici nu se mai puteau citi cuvintele așezate în colțuri, așa că Tătaia salvase cumva cartea aia și o scrisese pe caiete, pe care le ținuse în lădița de ceapă la fund, Spovedania lui Istrati mie mi-a mirosit a ceapă, am început apoi să citesc Chiralina și apoi a murit Tătaia, iar eu am făcut un doctorat recitindu-l pe Istrati,dragă Vasile, Istrati m-a întors la literatura română, pe care încetul cu încetul am învățat să o iubesc, iar acum îi sunt, pe cât pot eu, ambasador, ambasadori suntem toți căpșunarii, în felul nostru, Tătaia și Istrati m-au întors cu fața la literatura din care veneam,dragă Vasile, în literatura română se râde prea puțindragă Vasile, în literatura română nu există oameni liberide aceea te iubesc, pentru că, împreună cu o mână de alți scriitori români, mă faceți să râd, și râd ca la Moliere și plâng la final tot ca la Moliere, nu o să râd niciodată în altă limbă cum râd în limba meaiar când scrierea ta mă face să râd și apoi să plâng, când toate scrierile tale au o morală aproape orientală, la care ajungi după ce râzi ținându-te cu mâna de burtă, când scrierea ta mă convinge cât de liberi suntem,dragă Vasile, dă-mi voie să mă înclin, să îți mulțumesc că ai binevenit în Cartea Curvelor, care iată, cu ajutorul vostru se scrie, se tot scrie, întru schimbarea metehnelor mentalităților românești.Elena, te rog mult să îi transmiți, dacă nu vede mesajul meu, că vă iubesc.
[Preluare de pe Facebook]
03. - Sep 6, 2019 9:37:00 PM

* EXPLOATAREA SUFERINTEI *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



EXPLOATAREA SUFERINŢEI
Mandoc Florentina Isabella
Exploatarea emotiilor in media, marketing, politica, este poveste veche, o stim, desi ar fi bine sa avem si tehnici autoaparare impotriva manipularii ca parte a procesului educational.Dar EXPLOATAREA SUFERINTEI este absolut inacceptabila, in orice mediu sau sub orice forma si nu ar trebui sa fie permisa in niciun fel de circumstanta!Nu am urmarit la tv azi, dar am citit aici ca s-a transmis in direct momentul in care mama Luizei a aflat vestea si concluzii ale anchetei. Filmata prin gard!!! Va rog sa ma corectati daca gresesc.Aceasta situatie este extrem de GRAVA!- mass media nu ar trebui sub nicio forma sa faca asa ceva. In primul rand exista un cod al demnitatii umane, indiferent ca este scris ori nu in codul deontologic formal. O limita minima a decentei si a respectului fata de ALTA FIINTA UMANA. Prin transmiterea unei astfel de stiri persoana aflata in suferinta imensa este grav DEZUMANIZATA, transformata in produs de vanzare si instrument de rating. Aceasta limita a decentei NU poate fi depasita in niciun fel de caz, este o intruziune si un abuz grav. In al doilea rand, mass media are impact educational si transmite printr-un astfel de gest mesaje implicite legate de un sistem de valori total pervertit! Simplul fapt ca se poate face si se face asa ceva spune multe, multora, in special adolescentilor, tinerilor, dar nu numai ...
- un indicator foarte important este audienta unei astfel de transmisiuni. Este un indicator cu enorme implicatii. Pentru ca televiziunea transmite (fapta grava nr.1) dar audienta exista (milioanele de fapte grave nr.2). Daca toti oamenii aflati in fata televizorului pentru a urmari stirile, vazand ca transmisiunea se indreapta catre asa ceva, ar fi INCHIS sau ar fi schimbat imediat canalul, pastrand pentru cateva minute un moment de respect, o liniste, o tacere, vis-a-vis de niste oameni aflati intr-o cumplita suferinta, atunci si televiziunile ar intelege ceva din acest mesaj. Tacerea, absenta ratingului intr-un astfel de moment ar fi putut sa fie asurzitoare. Ar fi insemnat ceva. Ceva foarte important.Nu stiu cat de clar as putea sa spun sau de cate ori sa spun: EXPLOATAREA SUFERINTEI UMANE NU ESTE PERMISA IN ABSOLUT NICIO CIRCUMSTANTA.
[Preluare de pe Facebook]

04. - Sep 5, 2019 9:38:00 AM

* Răul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Răul
Ciprian Mihali
Starea de bine a fiecăruia în societate depinde, uneori, de capacitatea de a-și imagina că plutește pe un ocean liniștit și însorit, iar lucrurile rele nu se întâmplă decât departe de el, pe insule izolate, într-un arhipelag în care e suficient să te orientezi bine ca să nu atingi zonele rău famate. Majoritatea cetățenilor români își imaginează și acum că lumea în care trăiesc e o călătorie lipsită de riscuri între diferitele porturi, alese cu grijă, la care știu să ajungă singuri, ferindu-se de insulele răului.Numai că s-a întâmplat ceva în toți acești ani ai indiferenței generalizate față de treburile publice, care ne privesc pe toți. Indiferența nu e o calitate, ci o boală, o metastază. Şi de aceea, peisajul societății este azi radical schimbat: oceanul nesfârșit dintre noi nu ne mai leagă, ci ne desparte. El nu mai este al binelui, ci al răului. Iar noi locuim fiecare pe insule tot mai mici, separați unii de alții și ajungând tot mai greu unii la alții.Citim și aflăm în fiecare zi mărturii tot mai îngrozitoare ale răului care a cuprins întreaga societate românească. Ne amăgim canalizându-ne steril furia pe cei mai vizibili dintre exponenții răului, aflați în vârful piramidei puterii. Dar sunt cel puțin la fel de distrugătoare pentru țesutul social, pentru punțile dintre oameni toate manifestările cotidiene ale răului din vecinătatea noastră. Tot întorcând capul sau tăcând la întâlnirea cu ororile și cruzimea, cu inumanitatea și batjocura din spitale, din administrații, din școli, de pe stradă, ne-am mințit că nu există sau că ele nu contează, bine că suntem noi sănătoși și avem de toate. Dar în tot acest timp, noi am devenit experți în pasivitate și lașitate, iar răul din jurul nostru s-a generalizat.Altfel spus, instituțiile statului, funcțiile și comportamentele sociale s-au degradat atât de mult din cauza lipsei de reacție a victimelor lor, încât au reușit să distrugă (sau au descurajat să ne nască) aptitudinile de solidarizare, de responsabilizare și de revendicare a drepturilor și obligațiilor. Astfel încât peisajul arată așa: degeaba întoarcem privirea de la rău și ne refugiem pe insulele vieții private, crezând că dacă nu vedem nedreptățile, hoția și violența din jur ele nici măcar nu există. Ele există și ne rod malurile, ne scufundă punțile și ne îndepărtează unii de alții până la a ne face să credem că suntem neputincioși în fața lor. Insulele pe care locuim sunt tot mai mici, mai numeroase și mai izolate.Uitați-i pe Dăncilă și Iohannis, pe Ponta sau Tăriceanu, niciunul dintre ei nu a construit nicio punte, ci doar au lăudat gardurile înalte. Niciunul nu a legat insulele binelui între ele pentru a face baraj împotriva extinderii răului cotidian. Şi priviți aproape, în voi înșivă și lângă voi, acolo unde se poate întinde răul. Ce faceți să-l opriți? Cum protestați împotriva lui? Cum vă revoltați când semenii, șefii, colegii, funcționarii fură, mint, distrug? Concret, ce ați făcut în ultimul an împotriva hoției, corupției, minciunii, mizeriei din spitale sau de pe străzi? Și ce aveți de gând să faceți în perioada ce vine?Nu mai ajunge să avem o casă frumoasă și un gard mare în jurul ei. Pentru că atunci când deschidem poarta, dăm piept cu lumea. Şi lumea de dincolo de poartă e fix așa cum am lăsat-o să fie: întinsă, agitată, violentă. Sau putem să închidem poarta la loc și să zicem că e cald și bine la noi. Ce ziceți, ne apucăm de treabă? Reparăm și construim ceea ce ține de noi?
[Preluare de pe Facebook]


05. - Sep 4, 2019 9:37:00 AM

* Naţionalismul de paradă pare a fi etern


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Naţionalismul de paradă pare a fi etern
Ciprian Apetrei

Cerbul de aur, mandru parca-i taur. Ultima seara, folclor patriotic. Mandria de a urla romaneste. Poate am eu o telecomanda prea vigilenta, dar nimereste doar momente de evitat.Se canta ieri "Treceti batalioane romane Carpatii". Din toate piepturile bombate de pe scena. Erau multi, sarea camasa de pe ei de cat de porniti erau. Sa treaca. Carpatii. Dar erau deja la Brasov. Sa invadeze Ploiestiul, unde voiau sa mearga? Cu cine se luptau? In public tricoloruri fluturau de zor. Oamenii aplaudau frenetic.Cantau, din pacate, varianta falsificata a acestui cantec. Cea de care si-a batut joc Paunescu la Cenaclul Flacara. Primul gest al unui patriot este sa isi respecte valorile nationale. Cantecul original, batjocorit de Paunescu ca imn al "comadantului suprem" citat exact din el, ar putea sa fie cantat ca amintire al celor care chiar au luptat pe front.Sa urli acum varianta comunista insemna sa iti fi pierdut memoria. Un semn rau al faptului ca nu mai reusim sa iesim din imaginarul nationalismului comunist. Suntem mandriiiii de izolarea noastra. Avem ceva cu altii. Mergem la un razboi incheiat acum 100 de ani. Mari viteji. Mari romani verzi.Avem Ardealul de un Centenar. Ce am facut cu el?Nu imi pot imagina francezii sarbatorind orice cu marsuri patriotice care sa celebreze victorii antigermane. S-au luptat intre ei mai mult decat noi cu ungurii. S-au impacat la un moment dat, dupa razboi. Acum au orase transfrontaliere cu dubla jurisdictie. Au infrastructura aeriana, feroviara si rutiera comuna sau interconectata. Noi trecem Carpatii mai incet ca acum 100 de ani si nu vrem sa apropiem vreo autostrada de unguri. Sa nu ne-o fure, nu de alta.O paranteza interesanta, muzica cantecului Treceti batalioane nu are un autor cunoscut. Dar exista o varinta identica in poloneza, din aceeasi perioada. O perioada a eroilor veritabili. Sa nu fim solidari cu Paunescu, ca ne rad curcile vecine.
[Preluare de pe Facebook – Autorul precizeaza ca se refera la editia de anul trecut a festivalului]

06. - Aug 30, 2019 9:00:00 AM

* PRIVIND REALITATEA CU OCHII LARG DESCHISI

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



PRIVIND REALITATEA CU OCHII LARG DESCHISI
Alexandru Ghillis
Fiindca vad pe Facebook destule postari ale sustinatoarelor fidele ale noii miscari feministe post-comuniste din Romania – si sunt in buna masura de acord cu aceasta indreptatita veche lupta a asa-zisului “sex slab” (care se dovedeste a nu fi deloc asa) – ma vad nevoit sa relev adevarata realitate, manifestata in special in viata de zi cu zi a Romaniei profunde. Acolo, unde circa 33,5% dintre locuitorii zonelor rurale ale tarii inca nu au acces la apa curenta si canalizare si au „toaletele” ascunse in fundul curtilor, iar o mica parte dintre ei (in special, cei din zone montane) abia acum incep sa beneficieze de curent electric. Nu mai pomenesc de saracie si de nivelul educatiei in randul acestor parti de tara, inca ramase – si ca mentalitate – intr-o oarecare masura, intr-un Ev Mediu tarziu. Si la ora actuala, acolo, dar nu numai acolo, Biserica are un rol decisiv, dupa care, din Sfanta Scriptura aflam ca „Eva a fost adusa la existenta de Dumnezeu din coasta lui Adam (Facere 2:21-22)”. Adica, barbatul e primul venit, primul servit!!!Ca atare, sunt convins ca miscarea feminista, in general, nu ar putea fi declarata niciodata castigatoare pe de-a-ntregul, decat numai atunci cand orice femeie obisnuita ar avea recunoscut oficial dreptul de a intra nestingherita in sfantul altar al oricarei biserici crestine (nu numai din Romania). Acolo trebuie lucrat! Pana atunci, insa...:“(…) dezinteresul autorităților, complicitatea forțelor de ordine, manipularea operată de diverse instituții publice și căderea în senzațional a mass-media - toate sunt manifestări ale unei culturi patriarhale ce normalizează violența provocată de bărbați, hrănește neîncredere în fete și femei și reduce la tăcere vocile femeilor și ale persoanelor agresate de către aceștia.“ – Adina Marincea, „Lupta feministă din România în căutarea unui răspuns”. Se poate concluziona ca “Violenţa împotriva femeilor este tacit sau explicit acceptată...” (vezi Baricada).Sa avem o zi buna!

07. - Aug 29, 2019 8:45:00 AM

* Exercițiu de logică


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Exercițiu de logică
Ciprian Mihali
Pentru că nu am cunoștințele juridice necesare, voi pune următoarele întrebări cu toată naivitatea :1) Dana Gîrbovan și-a înaintat demisia din calitatea de magistrat către CSM, care a reacționat prompt, în aceeași zi, luând act de această demisie. Nu este demisia un act unilateral, adică nu devine ea efectivă din momentul în care este constatată (nu aprobată, nu semnată)?2) După ce CSM a luat act de demisie, din următorul minut așadar, se presupune că Dana Gîrbovan nu mai este magistrat. Atunci în ce calitate își poate ea retrage demisia? Nemafiind magistrat, așa cum nici eu nu sunt, îmi imaginez că cererea de retragere a demisiei are exact aceeași valoare pe care ar avea-o cererea unui cetățean oarecare de a fi numit magistrat. Nu presupune cumva reintegrarea în corpul magistraților o procedură legală mai complicată?3) Dacă, așa cum spune Lia Savonea, cererea de retragere din magistratură a Danei Gîrbovan nu a fost trimisă la Președinție, înseamnă că propunerea numelui Danei Gîrbovan ca ministru de către Viorica Dăncilă fie nu a existat, fie a fost ilegală, întrucât un magistrat nu are voie să fie propus ca ministru. Președintele trebuia să primească, strict în această ordine, mai întâi cererea de retragere din magistratură a Danei Gîrbovan și abia pe urmă propunerea de numire a ei ca ministru. Fără prima cerere, propunerea nu are obiect. A primit Președintele vreo propunere scrisă, oficială, sau s-a bazat și el pe informațiile vehiculate în presă? Căci, repet: dacă a primit-o, ea era ilegală, căci ar fi trebuit să semneze în prealabil decretul de ieșire din magistratură; dacă nu a primit-o, nu putea să refuze ce nu a primit.Oricum ar sta lucrurile, mi se pare hazardat să vorbim despre stat de drept și respectul legii atunci când trei dintre cele mai importante instituții ale statului român, Președinție, Guvern și CSM, nu respectă cu maximă rigoare litera legii. Undeva, în acest circuit, avem o gravă încălcare a legii, și nesancționarea ei nu face decât să perpetueze relativismul legal care pune de câțiva ani încoace în pericol statul de drept din România.
[Preluare de pe Facebook]

08. - Aug 28, 2019 12:55:00 PM

* România la răscruce

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



România la răscruce

Ciprian Mihali

România se află, din nou, într-un moment de răscruce. A devenit evident pentru toată lumea că PSD a împins economia și societatea spre un dezastru care capătă proporții tot mai mari cu fiecare zi în care această adunătură de incompetenți, oportuniști și corupți se agață disperat de putere. Guvernarea pesedistă este o improvizație continuă, un faliment anunțat, nimeni nu are vreo viziune, nu mai există reguli, principii și proceduri de administrare a țării.În aceste zile, e nevoie ca toate forțele politice responsabile, începând cu Președintele României, să evalueze situația în care se află țara din perspectiva redresării ei cât mai rapide și nu a calculelor electorale. Dintre toți actorii politici, actualul președinte este cel mai în măsură să grăbească prăbușirea PSD și declanșarea de alegeri anticipate sau, dimpotrivă, să gestioneze această situație în folos propriu, mizând riscant pe capitalul obținut prin ricoșeu din falimentul PSD.Societatea românească este dezorientată, obosită și în mare parte resemnată. Oamenii trecuți de a doua tinerețe nu mai cred că vor vedea țara însănătoșindu-se. Iar cei tineri sunt aproape siguri de asta și o părăsesc fără nicio urmă de regret. De aceea e nevoie de a reclădi speranța. Iar speranța nu mai poate fi insuflată de cei care au distrus-o vreme de trei decenii. E nevoie urgentă de a reveni la consultarea poporului și de a transmite acestuia mesaje responsabile, pentru a afla care este direcția în care vor oamenii să o ia țara în care trăiesc și care sunt forțele politice în care oamenii au încredere pentru viitorul lor.Dacă însă oamenii politici vor recurge din nou la cârpeli și aranjamente pentru a-și asigura lor înșile confortul unui mandat viitor, atunci orice act de guvernare va fi afectat de o lipsă profundă de legitimitate. Iar pesedismul va supraviețui sub alte nume și figuri.
[Preluare de pe Facebook]

09. - Aug 25, 2019 9:24:00 AM

* Penisul - reprezentarea perfectă a bărbatului

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Penisul - reprezentarea perfectă a bărbatului
Dan Pavel

Nu vă încurcați cu bărbați care au nume de alint pentru penis. Nu e nicio glumă. Dacă penisul soțului sau iubitului dumneavoastră are nume, el este gluma. Că e mare sau mic, subțire sau gros, bărbații își iubesc penisul. Este singurul lucru din viața noastră care oferă multă bucurie gratis și nu trebuie învârtit pe toate părțile, câte 45 de minute, până atinge bucuria. Orice bărbat are trei scule indispensabile - pula, patentul și șurubelnița cap cruce. Fără astea e mort. Există degeaba.Penisul este reprezentarea perfectă a bărbatului. Este un agregat simplu, ușor de înțeles și cu funcționalitate foarte clară. E unealta perfectă cu doar două funcții. Spre deosebire de vagin, nu are butoane în plus, meniuri ascunse și extraopțiuni. Funcționează cu minimum de mentenanță și se poate accesa oricând. La penis nu trebuie să te uiți sau să pui mâna ca să vezi că merge și că totul e în regulă. Știi că merge. Simți că merge. Totul e perfect previzibil. Nu face surprize odată pe lună, nu schimbă PH-ul, nu are nevoie de climatizare sau de control al umidității. Penisul ajunge la specialist doar când s-a întâmplat ceva oribil sau știi deja foarte clar că ceva nu merge.Penisul nu e apogeul tehnologiei moderne și nu rupe cu performanțele, dar este ca un aparat sovietic ce poate funcționa timp de 60 de ani doar cu șters de praf și-o palmă din când în când. Dacă te porți frumos, ai grijă de el și nu-l bagi aiurea peste tot, n-o să-ți dea bătăi de cap niciodată. Când te trezești dimineața și te întâmpină erect, e un moment emoționant, aproape că auzi imnul național în fundal. Erecția matinală este ca un mic 1 Decembrie al bărbatului: "Domnule președinte, regimentul gărzii de onoare vă prezintă onorul!!! Prezentaaaați ARM''!!!" (pe fundal intră fanfara și demnitatea te obligă să saluți pe durata primelor douăsprezece măsuri din imn).Relația dintre bărbat și penis este una de respect reciproc și admirație regală. Este o relație solemnă. Aceasta nu poate fi trivializată sau batjocorită cu alinturi și diminutive puerile. Vă bateți joc de 1 Decembrie???[Preluare de pe Facebook]

10. - Aug 21, 2019 7:20:00 AM

* Despre democrația din USR

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Despre democrația din USR
Dumitru Dobrev
Așa cum v-am anunțat când am postat coverul acestei pagini, candidez la Biroul Național al Uniunii Salvați România. Alegerile vor avea loc în cadrul congresului de la jumătatea lunii septembrie.Tot atunci, USR își va valida și președintele, ales în premieră prin votul electronic al tuturor membrilor: între 1 și 3 septembrie, toți cei 15000 de membri USR vor putea vota prin intermediul unei platforme electronice, iar dacă va exista turul 2, acesta se va încheia pe 11 septembrie.USR se mândrește cu democrația sa internă, devenită brand politic. În 2018, alegerile interne din USR pentru desemnarea candidaților la alegerile europarlamentare din mai anul acesta au constituit o premieră pe piața politică din România, atât prin modalitatea de exprimare a votului (tot prin mijloace electronice), cât și prin dezbaterile publice, cu acces liber, care au oferit ocazia simpatizanților să interacționeze direct cu candidații, la ceea vreme doar aspiranți.
+  Competiția politică sănătoasă este o dezbatere de ideiPoate că uneori competiția este sinonimă cu confruntarea, dar o competiție politică sănătoasă este o dezbatere de idei pentru un scop comun mai înalt: acela de a alege cei mai potriviți reprezentanți și de a propune cele mai bune soluții pentru comunitate.Așa cum a relatat deja presa, alegerile pentru Biroul Național al USR se vor face pornind de la listele de candidați depuse. Ce sunt acestea? Candidați independenții sau grupuri de la câțiva colegi până la maximum 30. Duce aceasta la cimentarea de facțiuni, aripi, bisericuțe? Duce la fragmentare?Poate la facțiuni da, dar la fragmentare nu. Iată de ce, cu cuvintele a doi specialiști în științe politice (link în comentarii), Patrick Köllner and Matthias Basedau: ”(...), facțiunile pot servi drept curea de transmisie în procesele de negociere, în rezolvarea conflictelor și construirea consensului în interiorul partidelor. (...)Existența diverselor grupuri de putere în cadrul unui partid poate contribui la stabilirea de legături cu diferite grupuri sociale și deci la întărirea caracterului incluziv al partidului. Mai mult, este chiar rezonabil să considerăm că facțiunile stabilizează leadershipul partidului. Acesta poate fi cazul atunci când: facțiunile servesc drept sisteme de avertizare timpurie asupra conflictelor latente și b) când instituționalizarea facțiunilor face opoziția internă mai precis măsurabilă”. (traducerea mea)
+  Se poate să câștigi războiul, dar să pierzi paceaIstoria lumii, de la Hannibal, continuând cu Jan Sobieski, Erich von Manstein și Richard Nixon, e plină de oameni de stat ori de generali care au câștigat mari bătălii, dar au reușit să piardă războiul, sau mai rău, au pierdut pacea.Eu cred că noul sistem de vot pentru BN al USR va duce la o reprezentare mai corectă a membrilor și va contribui la unitatea USR pe termen lung și la o performanță politică crescută.Și sper că sub o formă sau alta vor exista dezbateri publice, atât între candidații la președinția partidului, cât și între cei la Biroul Național, în care să prezentăm cetățenilor și să discutăm cu ei soluțiile noastre pentru a schimba România în țara la care visăm.
[Preluare de pe Facebook]

11. - Aug 20, 2019 8:25:00 PM

* Războiul statului împotriva tuturor

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Războiul statului împotriva tuturor
Ciprian Mihali
Ne deranjează uneori la orgoliul nostru național comparațiile cu țările occidentale. Ne consolăm spunând că nici „la ei” nu e totul perfect. Ne lăudăm cu frumusețile patriei, cu ospitalitatea, cu tradițiile, cu câte o victorie a Simonei Halep etc.În fond, toate aceste gânduri sunt corecte: nici la ei nu e totul perfect, și ei au peisaje extraordinare, dar și noi avem locuri pitorești. Dacă vă nimeriți primăvara sau vara prin orășelele germane, franceze sau spaniole veți vedea o mulțime de festivaluri, sărbători, datini sau costume populare, la fel de frumoase „ca pe la noi”.Unde se face atunci diferența cea mai dureroasă între „ei” și „noi”? Eu cred că se face în grija pe care fiecare intervenție publică o are sau nu față de starea de bine a oamenilor. Sau, simetric, în grija de a nu spori, chiar de a reduce suferința semenilor. În centrul acțiunii publice este omul de rând, cetățeanul oarecare și nu postul, influența, puterea, banii.Avem de făcut o reparație la un drum stricat? Prima grijă trebuie să fie ca niciun om să nu aibă de suferit din cauza acestei reparații și nicidecum că trebuie să plantăm un panou oarecare ca să ne prefacem că semnalizăm lucrare.Avem de răspuns cererilor sporite ale contribuabililor? Ne organizăm noi în birouri și servicii astfel încât să putem răspunde nevoilor lor, pentru a nu le prelungi disconfortul creat de cozi, căldură , înghesuială. Şi nicidecum nu îi tratăm pe solicitanți ca pe niște virtuali infractori sau contravenienți.Avem fonduri pentru școli? În ce fel putem folosi fiecare leu astfel încât el să contribuie la îmbunătățirea calității actului educațional, profesori și copii deopotrivă și nu pentru a duce acasă un termopan din două?Avem bani la spitale? Cum putem diminua suferința bolnavilor și efortul medicilor creând un spațiu spitalicesc mai primitor și mai performant fără a fura din porția de hrană a bolnavilor?Este o copilă violată și cere ajutor? Prima grijă nu are cum să fie respectarea regulamentelor și a protocolului, ci salvarea imediată a vieții și curmarea suferinței acelei biete fetițe.Putem multiplica exemplele la nesfârșit. Dar cred că ceea ce a creat un hău tot mai profund între „ei” și „noi” este diferența uriașă în felul în care imaginăm orice serviciu public, orice intervenție în infrastructură sau în acțiunile publice. Românii plecați au fost seduși nu atât de salariile mari, nu atât de magazinele pline – există de toate acum și în România. Ei au fost convinși să rămână în țările de adopție de această revoluție în abordarea serviciilor: administrațiile centrale și locale, instituțiile publice servesc în primul rând și cel mai adesea cetățeanul și nu pe ele însele. Cetățeanul e considerat liber, responsabil, creditat cu încredere și beneficiar al prezumției de nevinovăție în acțiunile sale.Sentimentul tulburător pe care ni-l dau guvernul și toate instituțiile subordonate lui e că preocuparea pentru binele oamenilor este un simulacru, o prefăcătorie tot mai grosolan mascată, de sub care transpare hidoșenia egoismului, a rapacității, a războiului nemilos pe care unii dintre noi (ajunși vremelnic într-o post de conducere sau de putere) îl duc împotriva celor fără mijloace: războiul primarilor împotriva locuitorilor, războiul funcționarilor împotriva contribuabililor, al managerilor de spitale împotriva bolnavilor, al inspecțiilor județene și directorilor împotriva profesorilor și elevilor, a, Puterii în general împotriva tuturor celor slabi, vulnerabili sau neajutorați. Iar când aceste nesfârșite mini-războaie civice, funcționărești, politice și instituționale izbucnesc peste tot în jurul tău și împotriva ta, realizezi că nici datinile, nici peisajele nu mai contează, ci salvarea ta și a celor dragi din calea monștrilor în care se transformă toți cei care ajung la putere.Căci peisajele apar din loc în loc, datinile se întâmplă din când în când, dar războiul dus de stat împotriva ta e zilnic. Şi nimeni nu moare ca un erou în acest război, ci doar moare.
[Preluare de pe Facebook]



12. - Aug 19, 2019 9:13:00 AM

* Familia

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



FamiliaDana HeringDocumentarul The Family urmareste in timp real ascensiunea gruparilor conservator-extremiste in lume, in ultimii saptezeci de ani, amestecul si felul in care incearca sa influenteze politica interna a multor tari. Totul in numele unui Isus diferit de cel pe care il stim noi, razbunator cu cei care nu i se supun, iertator cu dictatori si criminali, protector al celor puternici. Al celor alesi.Religia folosita ca o arma, Biblia adaptata contextual, Noul Testament ciopartit in asa fel incat sa corespunda intereselor unui grup si Noua Ordine Naturala in care legea e de partea celui puternic. Bineinteles, rolul femeilor in aceasta lume e redus la a fi neveste si mame. In pepiniera lor de lideri, nici o femeie nu e educata pentru a conduce, ci doar pentru a se supune.In Romania, gruparea a vrut un referendum care sa le ofere bisericilor putere politica sub pretextul unei modificari in Constitutie. In acest fel a aparut de nicaieri Coalitia pentru Familie, o umbrela folosita si in alte tari cu democratie subreda, sub care au incaput toate organizatiile de extrema dreapta, habotnice, religioase, neo-legionare, conservatoare, aproape toate cultele care activeaza pe teritoriul tarii si majoritatea politicienilor, fie corupti, fie populisti.Ben Oni Ardelean, senator PNL, nu se fereste sa vorbeasca despre Fratia americana din care face parte sau despre prietenii si "relatiile" sale din intreaga lume. Din peisaj nu putea lipsi Gadea, portavocea unui conservator penal, care si-a gasit locul potrivit in aceasta retea de combinatori internationali.Am urmarit documentarul rememorând evenimentele intamplate pe parcursul a doi ani si trebuie sa recunosc ca am avut un zambet plin de satisfactie. Banii, relatiile, presiunile si combinatiile n-au contat si nu si-au atins scopul. 80% din poporul roman a refuzat oferta mincinoasa.[Preluare de pe Facebook]

13. - Aug 18, 2019 8:43:00 AM

* Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

Ciprian Mihali

La sfârșitul unei luni de concediu, părăsind din nou țara pentru o vreme, alături de nenumăratele momente minunate și de bucuria revederii celor dragi, rămân și câteva impresii puternice născute din frecventarea spațiului public, cel fizic și cel mediatic.Prima este ușurarea, întrucâtva inconștientă, că am scăpat din nou teafăr de pe drumurile românești. O infrastructură insuficientă și niște marcaje făcute fără cap și în bătaie de joc îi transformă pe șoferi în niște brute pentru care fiecare depășire pe dreapta e vitală dacă asta le oferă un metru în plus în fața dușmanilor din trafic. Căci circulația continuă să fie privită ca un teatru de război, un spațiul al concurenței nemiloase, al disprețului față de celălalt. Viteză, faruri, claxoane, manevre ingenioase dar ilegale, nimic nu trebuie să lipsească din arsenalul celor viteji. Şi da, facilitatea insultelor, ca recurs penultim, ultimul fiind desigur violența fizică.A doua este decalajul tot mai mare care se cască între spațiile private și cele publice. Casele, gardurile, mașinile, toate expun prosperitatea privată haotică, în vreme ce trotuarele, șanțurile, rigolele, spațiile de trecere stau mărturie pentru neputința sau indiferența autorităților, dar și a utilizatorilor acestor spații. În atâtea sate și comune se înalță vile falnice cu BMW în fața porții, dar cu buruieni de un metru și cu șanțuri care se urnesc, cu trotuare lipsă și cu acel nesfârșit praf care devine noroi la prima ploaie. Prin cartiere, mobilierul urban e vechi, sărăcăcios, degradat – peisaje urbane de o tristețe fără margini.În sfârșit: cum își poate păstra o societate echilibrul afectiv și luciditatea, dacă zi de zi i se servesc până la dezgust violențe mediatice la foc automat, moderatori care țipă sau care nu știu să vorbească, experți care vorbesc de miracole și icoane făcătoare de minuni, femei isterice și bărbați transpirați lăudând importanța curgerii energiei cosmice în casă, o armată de hiene hrănindu-se din reziduurile vieții de zi cu zi, căutând în gunoaiele celor bogați și ale celor săraci perla pretins rară a scandalului, imaginea „care vă poate afecta emoțional”, scăldându-se toate în sosul publicității la medicamentele care vindecă respirații urât mirositoare, infecții urinare, scurgerile sau diareea. Un tablou media caracterizat de hărțuire afectivă, de presiuni de a renunța la rațiune, la educație și cultură, pentru acel divertisment care scoate ce e mai obscen și mai obscur, mai irațional și mai grosolan din fiecare.O societate tristă și vlăguită, în care bucuria de a fi împreună a fost exilată în privat, în timp ce faptul de a fi cu alții poartă cicatricea neîncrederii, a lipsei de respect și de cuvânt.Șantierul conviețuirii seamănă cu o casă neterminată. Cu fiecare cărămidă ce pare să fie stângaci așezată, alți pereți se năruiesc. Dar e șantier, iar munca la el nici nu pare să fi început.
[Preluat de pe Facebook]

14. - Aug 15, 2019 6:56:00 AM

* Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara

Ciprian Mihali
Tinerii acestia, impreuna cu diaspora, in mare parte tanara si ea, isi vor construi propriul patriotism, propriile credinte, propria relatie cu tara. O relatie din care pamantul este posibil sa lipseasca, pentru ca sunt oameni independenti si mobili, care se simt acasa oriunde in lume, spre deosebire de noi, cei nascuti si crescuti in lumi statice, care ne-am convertit dependenta de solul natal in afectiune pozitiva si valoare suprema.Creste si incepe sa conteze o generatie nascuta de la bun inceput in mobilitate, comunicare si in despatializare. Ea va circula pretutindeni in lume, se va stabili oriunde, va pleca de oriunde, se va intoarce oricand ca sa plece din nou cand va simti asta.A apus demult epoca parintilor care nu si-au parasit satul, orasul sau judetul. Se incheie de acum si epoca parintilor care au lucrat zeci de ani in Occident pentru a-si construi o casa, daca se poate fix in satul din care au plecat in anii '90.Se va incheia in cativa ani si epoca regruparilor comunitare romanesti in diferite locuri din Occident pentru a reface acolo "iarba verde de acasa", cu telemea, mici, bere, muzica populara si antena de satelit.Incet-incet, oamenii inteleg ca e vital sa se integreze in societatile care ii primesc si nu sa reziste integrarii. Iar integrarea inseamna un amestec de valori, de credinte si obiceiuri din care se retrage incet-incet ideea de puritate, de fundament unic, cu tot ce inseamna aceasta in termeni de raportare la celalalt, la comunitate si la stat.Aceste idei, asemeni patriotismului si credintei, nu dispar definitiv pentru a fi inlocuite cu altceva, considerat strain sau alienant, ci doar se amesteca in forme de viata eteroclite, din care fiecare isi ia ce are nevoie pentru a-si organiza viata independent de marile sisteme axiologice ale societatilor.
[Preluare de pe Facebook]
15. - Aug 14, 2019 4:01:00 PM

* DAR PANA CAND?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



DAR PANA CAND?
Alexandru Ghillis

De circa trei saptamani, posibil ori nu, fin manipulati fiind sa eludam climatul politic existent, tara trece printr-o stare apasatoare, de anxietate, de cand cu abominabilele evenimente sangeroase de la Caracal si… posibile oriunde in alta parte a Romaniei! Dupa evenimentul horror din deschiderea stirilor tv prin Breaking News-uri a subiectului Dinca, cercetat amanuntit ca banuit criminal in serie, precum si posibilele sale legaturi cu retelele romanesti transfrontaliere de proxeneti si ale traficului de carne vie (in special, femei tinere) ar fi fost normal ca organele de cercetare criminalistica abilitate si justitia sa continue singure, in liniste, cu tenacitate munca lor specifica, pentru elucidarea deplina a meandrelor acestui caz complex.
Ei bine, o parte din produsele mass-media printate si online, dar mai ales doua televiziuni particulare de stiri continua sa “bata apa-n piua” zi si noapte, cu tot felul de stiri prin surse, supozitii si interviuri cu oameni din presa, cu multi neaveniti sau cu fosti politisti (militieni) criminalisti, ajunsi demult la varsta senectutii, dar care, totusi, furnizeaza sfaturi pertinente, folositoare, daca sunt luate in seama. Intelegem ca pentru mass-media particulara de stiri subiectul abordat continuu, pana la satietate, este un adevarat filon de aur, care inseamna rating urias, deci bani multi in conturile lor bancare. Insa s-a infiltrat deja o psihoza periculoasa, cu tendinte de generalizare in intreaga societate. Asa au inceput sa se planga multi cetateni de o frica perfida strecurata in viata de zi cu zi. Familii care se tem sa-si lase fetele sa plece la facultate in alte orase, ezitarea de a calatorii cu taxiurile sau de a merge noaptea singuri pe strada, de a urca in lift cu altcineva necunoscut etc., etc.
Ajunsi in spirala acestei situatii neclare, suprarealiste, intrebarea ar fi “ce se poate face?” Raspunsul la intrebare, dar si rezolvarea situatiei, devenita de-acum de-a dreptul tragica, depind numai de vointa imediata a autoritatilor supreme ale statului roman. 
16. - Aug 14, 2019 10:03:00 AM

* Râmele nu știu să râdă

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Râmele nu știu să râdă
Oana Ursache
Îmi e dor de viața mea de dinainte de dezastru. Îmi este foarte dor să scriu despre literatură, să dau share la cărți și la expresii spaniolești hazoase, cu iz sociolingvistic, să vă spun ce am mai citit și ce îmi mai trece prin capul literar.
Îmi este dor să scriu despre dragoste. Să termin cartea lui Mihnea. Să scriu despre Andaluzia și Granada. Despre Bucovina.
Îmi e dor să fac ceea ce știu eu mai bine, fără miză socială și politică.
Îmi e foarte dor de liniște și de siguranță. Să mă simt sigură eu și ai mei.
Vreau să cobor de pe firul de ață, atârnat deasupra prăpastiei care a ajuns să fie țara mea. Am obosit să stau în echilibru.
Am obosit să fiu dezamăgită. Vreau din nou să fiu român ca gălăgioasă care îi invită pe toți acasă la ea, să le facă Maya poale în brâu.
Vreau să nu mai fac treaba altora. Vreau să am încredere că alții își fac treaba și eu îmi pot vedea de ale mele.Nu-i chip, frate! Stăm cu toții pe baricade, fiecare pe baricada sa, vorba unui poet, și luptăm ca Rahan pentru o lume mai bună.Am ținut un doliu simbolic, după toate fetele și femeile dispărute din România. Mi-am dat seama că nu de doliul meu au nevoie, ci de lupta mea. Eu sunt nimeni și așa trebuie să rămân. Dar sunt un Nimeni care luptă. Exact ca Odiseu pe Insula Ciclopilor. Lupt să rămân în viață eu, ai mei, cei de pe lângă mine. Lupt să vadă alții că nu sunt singuri, că suferința lor nu este doar a lor.De fiecare dată când ajung acasă, oamenii sunt și mai triști. Și mai posomorâți, și mai înnegurați. Privirile sunt adânc săpate în pământ. Acasă oamenii au uitat să râdă. Mi-am transformat, așadar, doliul în luptă și în râset.Lupt și râd! Mi s-a spus că fac hăhăială din subiecte hard. Poate. Îmi asum faptul că lupt râzând. Dar să nu creadă nimeni că lupta mea este neserioasă. Eu alin și alint râzând. Din râs îmi iau forța de a merge mai departe. Râd și lupt!Greșiți atunci când asimilați râsul frivolității. Nimic mai greșit. Marii satiriști ai lumii schimbau univeersul cu biciul lor sarcastic. Doare mai tare înțepătura unei glume, decât pumnul.Pentru că vă iubesc, râd cu voi!
Ar trebui inclus în nomenclatorul de meserii cel care îi face pe oameni să râdă.La luptă, râzând! Pentru că râsul și gluma și toate modurile comice sunt semne de superioritate. Orice râs care vine din altceva decât din gâdileală, ne ridică deasupra râmelor.
[Preluare de pe Facebook]

17. - Aug 13, 2019 2:27:00 PM

* DREPTURI EGALE, PUTERI EGALE

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



DREPTURI EGALE, PUTERI EGALE
Ciprian Mihali

Aflăm cu stupoare, cu acea stupoare data de ignoranța și inconștiența noastră, că cel mai periculos lucru azi în România este să fii femeie: copilă, adolescentă, tânără, dar, uneori, și soție. Aflăm că după ce societatea a reușit să se emancipeze pe etnii, pe clase sociale, pe culori, pe religii, a lăsat pradă discriminărilor, dependențelor și vulnerabilități jumătate din populația ei. Citim statisticile hărțuirilor, violurilor și violențelor casnice și ne înspăimântăm: aceia care trăim în preajma unor femei și fete neagresate putem să ne considerăm fericiți și pe ele să le considerăm mai degrabă norocoase.
Unul din obiectivele majore ale politicii viitoare nu trebuie să fie doar „drepturi egale pentru femei și bărbați”, ci „puteri egale pentru femei și bărbați”. Jumătate din societate, cel puțin, trebuie să creeze politici, atitudini și comportamente de „empowerment”, strategii prin care femeile nu doar să fie egale în drepturi cu bărbați, ci și să aibă puteri egale: puteri publice, puteri private, puteri protejate din partea legii, puteri respectate prin politicile sociale și economice, puteri de inițiativă și de creație.
A fi femeie și a fi șofer rămân posturile cele mai riscante într-o societate modernizată inegal, haotic, dar și păstrată în înapoiere prin prejudecăți, corupție economică și coruperea moravurilor. A fi femeie nu trebuie să fie un blestem, un risc, o fragilitate, ci trebuie să devină o putere.
[Preluare de pe Facebook]
18. - Aug 11, 2019 6:53:00 AM

* RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”

Angela Tocilă

Aseară am retrăit niște momente ale adolescenței mele când am mințit acasă că mă duc pe-afară și în realitate am alergat efectiv până la Polivalentă la Cenaclul Flacăra, să stau pe jos și să lălăi cântece folk, să mă uit fascinată la Păunescu transpirat tot și prost dispus, alungând securiști reali sau imaginari din sală, apoi să-l ascult recitând interminabilele lui poezii, unele faine, nu neg, într-un spectacol care era mai mult despre el și ego-ul lui, însă singura alternativă la discotecă, petreceri de zile de nașteri și cinema într-un oraș de provincie ca oricare altul. Artiștii erau mereu obosiți, mahmuri, umiliți de marele Păunescu, slabi morți sau morți de beți mai pe la sfârșit. Nu știu, așa am auzit, eu n-am stat niciodată până la sfârșit. De fapt, am fost o singură dată, aveam interzis la Cenaclu din motive care nu mi s-au explicat niciodată dar înclin să cred că implicau anumite zvonuri propagate de vigilentele blocului, cum că la Cenaclu se fute toată lumea cu toată lumea, claie peste grămadă pe podeaua sălii polivalente.
Mă obsedează și acum ușurința cu care Păunescu era în stare să ne facă să țipăm suficient de convingător ”Partidul, Ceaușescu, România” nomine odiosa deja, într-un cor entuziast, făcându-ne să uităm ura ce ni se picurase în familie, în cercurile de prieteni, ura ce se născuse deja în noi, constrânși să figurăm într-o piesă de mega-mistificare a unei realități dureroase.
Partidul înțelesese că pentru a-și asigura continuitatea era obligatoriu să lase o supapă de refulare tineretului, lăsându-i iluzia libertății de a răcni într-o sală ceea ce vrei tu să răcnească. Pentru generația mea a fost prea târzie tentativa de reeducare, apucasem deja puțină maturitate pentru a ne da seama că orice regim totalitar sfârșește prin a-și extermina propriul popor, doar pentru a păstra puterea și a forța materializarea unei utopii extrem de dureroasă.
Tinerii nu au revoluționat niciodată nimic, să știți... Ei au fost instrumentul cel mai ușor de folosit dintotdeauna. Bătrânii au pus războaiele la cale iar tinerii au murit în ele. Milioane. Bătrânii au pus la cale loviturile de stat iar tinerii le-au executat cu prețul vieții lor. Tot milioane. Toate revoluțiile culturale genocidale au fost gândite de bătrâni și îndeplinite de tineri. În plus, deși acest argument vi s-ar putea părea depășit, oricât ați căuta în istorie nu veți găsi nicăieri referiri la Sfatul Tinerilor, doar Sfatul Bătrânilor.
E doar o constatare ceea ce scriu, în niciun caz motiv de a căuta polemică dar mi-am dat seama că oricare dintre noi este manipulabil și acceptăm asta condiționat de mobilul manipulării. Dacă ne convine e ok. Dacă nu ne convine, nu mai e ok.
Nimic spectaculos nu se va întâmpla în nicio țară a cărei legislație nu permite deținerea de către cetățeni a armelor de foc, de aceea și în 89 măcelul care trebuia să valideze o lovitură de stat nu avea cum să aibă loc fără a a înarma populația iar ei nu i s-au dat arme ca să se apere, i s-au dat arme să omoare cu ele, chiar accidental, din răzbunare personală sau jaf. Important era să iasă numărul de cadavre.
Un popor neînarmat e un popor ușor de condus, șansele de a-ți pica guvernul fără amestec extern fiind zero. În România nu se bat partidele între ele, ele fac rocadele obișnuite și lasă impresia că o fac sub presiunea străzii. Ieri au dovedit că au nevoie doar de semnături și că miza lor nu a fost să pice guvernul Dăncilă așa cum sperau mulți dintre participanți. Ieri a fost un cenaclu Flacăra cu program artistic, luminițe, scandări, tot tacâmul, ca după manual, pentru că partidele au vrut doar semnături, nimic altceva în mod deosebit. Din cauza asta n-a fost lume multă, să știți.
[Preluare de pe Facebook, azi 11.08.2019]

19. - Aug 10, 2019 7:13:00 AM

* MI-E TEAMĂ DE RAREŞ BOGDAN

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



MI-E TEAMĂ DE RAREŞ BOGDAN

Aly Elsiddig Știu că am multi prieteni care îl plac pe Rareș Bogdan. Mie îmi e frică de el. Văd ceva în el! Prea mult naționalism deșănțat, prea mult Dumnezeu în vocabular. Pe aceste două lucruri se poate construi oricând un discurs extremist la un moment dat. În numele credinței și în numele naționalismului! Țara asta are nevoie de toleranță și dialog. De principii în guvernare și reforma instituțiilor. Pe mine nu mă interesează "țărișoara", ci România. Nu mă interesează naționalismul, ci sa am scoală, drumuri și spital. Munți? Avem! Sunt plini de gunoaie. Legi care protejează împotriva violenței domestice? Avem, dar jumate dintre români consideră că o palmă data nevestei din când în când e normal. Deltă? Avem! Am golit-o de pește. "Țărișoara" e pentru Trahanache! România este pentru cetățeni. Și nu o duce bine.Gâdilatul unora cu țara binecuvântată de Dumnezeu se împotmolește în copiii pe care nu ii mai găsim, în instituțiile care nu merg, în chiștoacele aprinse aruncate în capul trecătorilor când treci pe langa un bloc, în peste cinci milioane de români care au fugit de atâta binecuvântare din Romania, în râpa de un munte, unde am găsit un frigider, pe lângă tonele de gunoaie.Rareș Bogdan a purtat ani de zile o campanie în care inducea frica că ne iau ungurii Ardealul. Pai, statul român nu a investit nimic în Harghita și Covasna 30 de ani. Investesc ungurii, foarte bine! Că e dobitoc Orban? Este! Și ce? Unde pleacă ungurii cu Harghita și Covasna, că sunt fix în mijlocul țării!? E ceva ce nu îmi place la Rareș Bogdan, și o spun că l-am urmărit des. E de înțeles că ne-am agățat de oricine care a arătat ticăloșia celor de la PSD. De ceea ce s-a întâmplat pe 10 august. Dar e o bomba care ticăie la Rareș Bogdan. Sper să nu avem ocazia să ne pară rău. Mie îmi pare un demagog, mi s-a părut mereu. Încercați să puneți alaturi de Rareș Bogdan pe Cristian Diaconescu (da, știu, e fost cândva în PSD). E o diferență de cultură, discurs și soluții propuse, de la pământ la cer. Dar știu că nu asta caută lumea.
[Preluare de pe Facebook]

20. - Aug 4, 2019 8:43:00 PM

* România – Fabrica de curve a Europei

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


România – Fabrica de curve a Europei
Oana Ursache
Cine a spus că România nu exportă nimic? Sigur că exportă! Femei exportă! Cărora toată Europa le spune ”curve”, așa cum li se spune și la ele acasă, și la școală, și în media, și în muzică... România bate toate recordurile la prezența pe piețele de prostituție din Europa. Videochatt-urile cu românce au explodat și generează venituri considerabile. Iar am ajuns în clasamente.Toate am fost curve, la un moment dat în viață, așa ne-au făcut să ne simțim bărbați din jurul nostru, sau femei. Poate chiar mama ta, văzându-te cu cine știe ce fustă elastică prea scurtă, îți atrăgea atenția duios, să nu arăți ca o curvă! Mie mi s-a spus că ciorapi negri fini poartă doar curvele. E drept că a spus „cocotă”, nu ”curvă”.
Despre culoarea mov, am mai scris de câteva ori, movul care te eticheta ca fiind curvă, era de fapt culoarea feminismului. Culoarea preferată a Reginei Maria. Să ai o rochie mov și ciorapi fini negri, era o sentință!
Câte dintre noi nu au avut vreun profesor libidinos care ne căuta de lănțișoare pe după gulerul cămășii, sau vreunul care ne chema să vorbim despre notă, sau despre vreo carte pe care doar el o avea din tot universul, toate am trecut razant, fără să ne dăm seama, pe lângă abuz, pe care nu le-am identificat ca fiind abuzatoare! Un pic de gelozie înseamnă iubire, un hipercontrol, la fel, o privire languroasă înseamnă admirație, înseamnă că azi arăți mișto, apoi or fi fost privirile incomode, ca să nu spun direct scârboase, fluierăturile, mersul în paralel cu tine, blocatul tău pe alee, mâna pe cur, pe sâni, șeful slinos și aluziv, hai, fii și tu drăguță cu mine, că eu nu o să uit, ”fii drăguță cu mine” însemna să faci un pic de sexuleț cu el, că nu știi cât o să te ajute, cât, mai cu seamă, nu o să îți pună bețe în roate și nu o să îți facă viața un calvar.
Oricum ai privi realitatea femeii românce, tot la conceptul de curvă ajungem, pentru că înuși dicționarul ne lămurește că bărbatul e cel brav și dârz și femeia cea cochetă și ușurăticuță. În societatea noastră, NU înseamnă un fel de DA mai provocator, mai pe mister, mai pe o să mă împiedic ca să mă poți prinde, pe acceptare, dar nu din prima.
Dar despre asta am tot scris.
Astăzi voi scrie despre Femeile românce din Europa. Pentru că noi am avut norocul să nu trecem prin rețelele de proxenetism, care, să ne înțelegem, sunt peste tot la fel de sinistre. Nu am inventat noi nici cruzimea extremă, nici tehnicile de transforamre a unei femei într-o sursă de venit. Doar că rețelele noastre sunt foarte eficiente. Nu pentru că sunt ei mai deștepți, mai pregătiți: ci pentru că statul român este mai corupt și femeile mai puțin educate, sărace rău și prost educate. Aceste trei elemente asigură permanența femeilor din România pe piețele sexuale ale Europei. Rețineți: corupția, sărăcia și lipsa educației!
Despre rețelele de prostituție nici nu e nevoie să ne informeze mass media, pentru că în comunitățile mici și sărace, membrii acestor clanuri sunt arhicunoscuți. Este un devăr axiomatic, îl știe toată lumea. Toată lumea tace complice. Dacă însă i 15 ani, sau ești din alt sat, nici nu îți dai seama că ăla care te întreabă dacă nu ai ceas, sau un foc, sau intră în vorbă cu tine pe Facebook este doar vârful unui iceberg care te va transforma dintr-o elevă strălucită într-o curvă violată în grup, de câteva ori pe zi, ca să îți intre bine în cap că ești doar o bucată de carne, fără voință, fără puterea de a ieși din paradigma pe care ți-o pregătesc peștii: ești o curvă! O carne vie!
Imaginarul lingvistic românesc, suficient de sinistru să prezinte în lexic cuvântul ”curvă” ca fiind sinonim al cuvântului ”femeie”, a și inventat sintagma ”trafic de carne vie”, pe care într-atât o flutură mass media cea analfabetă, încât o folosiți cu toții fără să vă oprească oroarea enunțului.
Tot poporul nostru a preluat mândrețea de Meșterul Manole, imundă metaforă a zidirii unei femei, adică un fel de găină neagră, care se pune la baza temeliei, noi ne mândrim cu mocofanul mioritic și cu ucigașul creator, care fix o soțioară avea de zidit, nu mă luați iar cu ce avea mai scump, ar trebui să vedeți ochii europenilor când le povestești legenda noastră fundamentală,
despre un viol în grup nu vei vorbi cu nimeni, pentru că nimeni nu vrea să vorbească cu o curvă vinovată pentru că a fost violată, ceva ai făcut tu acolo, cine știe ce minifustă aveai pe cur, că umblați toate despuiate și cu țâțele pe afară, umblați toate ca o invitație să fiți trase în țeapă,
proxeneții-educatori știu că tu nu ai cui să spui, părinții sunt ei înșiși niște traumatizați, nu ați vorbit niciodată despre nimic, ei sunt primii călăi, le va fi rușine cu tine, sau cel puțin asta crezi tu, te vor învinovăți, mai bine o lași baltă, vreo prietenă nu poate să afle că va vui școala, instituții nu există nici atât, cum ar fi să mergi tu singură la poliție să facă ăia mișto de tine, și eventual să te violeze o tură și ei, sau cum ar fi să te asculte dirigintele, marele absent din educația ta, medicul de familie, sau vreun asistent social. Nici la preot nu o să mergi să îți îmbuibe capul cu niște prostii feudale de care te-ai săturat. Cum ar fi să ai cui să îi vorbești, să ai cui spune că ești pe fundul unui lac mâlos, din care nu știi cum să ieși. Ar fi fain să te fi născut într-o țară unde există telefoane pentru fete ca tine, te preiau imediat, în timp ce te ascultă cu blândețe, dosarele penale deja încep să se pregătească, tu vorbești și îți amintești detalii și deja violatorii sunt căutați. Tu însă te-ai născut în România și realitatea ta este foarte diferită.
Conspirația tăcerii te va duce spre al doilea viol, al doilea e mai simpu, băieții sunt aceiași, tocmai îți povestesc că nici nu e așa groaznic ceea ce ți se întâmplă, de când e lumea bărbații au avut nevoie de femei, așa e lumea asta construită, violatorii sunt empatici, nu te mai sperie ca prima dată, îți explică ce norocoasă ești că ei te vor apăra de alții, ai în ei un sprijin, și ei îți vor da o mână de ajutor când te va supăra careva pe la școală, sistemul de învățământ, societatea, nimeni nu ți-a vorbit niciodată despre asta, nimeni nu ți-a promis protecție, tu ești deja curva lor, dar nu îți dai seama, nu ai cum, ai doar 15 ani. Educația din școală nu înseamnă nimic, educația proxeneților e foarte eficientă, în 6 violuri în grup te-ai obișnuit cu ideea, cu rolul ăsta, ei îți vorbesc despre cât de bine o să trăiești în străinătate, vei fi prințesa prințeselor, băieții te vor venera și te vor proteja, vei fi plină de bani că proxeneții de păduchi.
pe tine nu te-a dus încă niciun băiat de mână, nu te-a sărutat, nu te-a iubit, tu învățai, mergeai la ore, doreai o viață pentru care aveai puterea să lupți, o meritai, doreai să devii profesoară,
dar nu devii profesoară, devii doar o curvă româncă tristă, pe o stradă dintr-un poligon industrial, din afara marelor orașe, unde profesoarele lumii vin în vacanță cu soții lor, iar soții lor scapă câteva momente de soțiile lor profesoare și devin clienții tăi, plătesc 20 de euro pe fugă, pe scaunul șoferului din mașina închiriată în aeroport.
20 cu 30 cu 20 cu 30 cu 20 cu 20 cu 20, zi de zi proxenetul numără banii corpului tău, din care tu rămâi cu prea puțini, drogurile sunt scumpe, trebuie să muncești mult ca să le obții, violul în grup și drogurile sunt metodele de îmblânzire, apoi îți cer bani pe chirie, tu nu știu cum sunt prețurile în Europa, tu nu ieși niciodată la cumpărături! Tu nu ieși niciodată din acvariul ăsta pe care ți l-au făcut ei, ești un hamster într-o rotiță, cumpărăturile le fac ei, tu nu cunoști oameni, ci doar clienți, nu ai intrat niciodată într-un magazin, nu știi cât costă țigările pe care le fumezi, sigur că te-ai apucat și de fumat, toate aceste cheltuieli peștii le adună și le înmulțesc cu o mie. Tu le vei fi tot timpul datoare.
Dar prostituția europeană nu se alimentează doar cu puștoaice. E riscant. Și clientul știe că e riscant, deși uneori e dispus să plătească de 10 ori mai mult pe o minoră, să îți facă și el un moft! În cea mai mare parte sunt femei racolate pe FB, sau prin îndrăgosteală, sau firme false de recrutare, care le trimit cu contracte. Barmaniță. Chelneriță, poate ai vrea să și dansezi în barurile astea... ei, atunci femeile se încruntă și îi bagă pe binevoitori fix acolo, și își iau tălpășița. Aia e o întrebare capcană, menită să le stabilească profilul, să vadă cât de rezistente vor fi, cât de naive sunt acum, cât de ușor le va fi peștilor să o trasnforme.
Nu, îți vei spune în prima noapte, atunci când, ajunsă în Spania la muncă, pentru că pe Facebook ți-a spus că o să fii chelneriță într-un bar de noapte, și doar îi spuseseși cât de important era pentru tine să câștigi repede niște bani, pentru că altfel banca îți lua casa, și pe ăla micu l-ai lăsat la o mătușă, pentru că mama ta este de mulți ani în Italia, ai fost și tu, dar nu ai rezistat de dorul celui mic, acum cel mic e mai mărișor, a făcut 9 ani, poate că o să reziste mai bine, o să îi trimiți bani mătușii, cu puțin noroc termini ratele la bancă în 3 ani și te poți întoarce liniștită,
nu poți vorbi despre prostituție în afara sărăciei, nu există prostituție fără disperarea de a supraviețui, dar atunci tu nu faci legătura între sărăcia ta, corupția statului român și lipsa ta de educație, tu nu prea ai portiță de scăpare, trebuie să încerci și tu, au mers mii de femei acolo la muncă și s-au întors doamne, au alt aer, nu mai sunt atât de abrutizate ca cele rămase în țară,
căutați singuri cifrele, eu nu sunt nici sociolog, nici statistician, dar asta nu mă împiedică să mă doară inima de fiecare dată când aud povești de genul acesta
noi suntem Fabrica de curve a Europei, rețelele noastre de pești iau femei și le transformă în curve, iau fete de pe stradă, liceence și le transformă în curve, toate femeile sunt curve, dar să arate bine, cât de cât
transformă femei cu copii în curve
femeile românce – aceste făpturi vulnerabile a mentalității, culturii, societății, dreptului rmânesc, marele ignorate, uitate, îngropate sub ipocrizia noastră fără fisură
curvele din Spania sunt triste, nu participă, nu stăpânesc arta erosului, ele sunt
curvele triste ale Europei,
sunt mamele pe care le așteaptă acasă niște prunci,
familiile acestor femei nu știu mai nimic despre ele de ani de zile,
familiilor le e frică să denunțe, să nu se afle în sat că fetele lor, mamele lor, surorile lor
sunt curve
le e frică și să nu vină peștele să le ia gâtul,
curvelor le e frică să denunțe, pentru că peștii le-au amenințat că le vor ucide pruncii
pruncii născuți de femei, crescuți de bunici și mătuși, află că mama lor este curvă
și nu mai înțeleg nimic din viața asta
cum și ce să înțelegi,
că o femeie a ajuns cu autobuzul în Spania, firmele de transport sunt, cele mai multe dintre ele, parte a acestui trafic, șoferii de autobuz (dați un search într-o doară, vedeți ce dosărele s-au mai închis așa, pe la Bistrița, oaeni cu frica lui Dumnezeu și ăia de acolo) stau cu cohii ațintiți asupra acestei femei care își face deja calculele pentru când o să revină în țară cu datoriile plătite, ea nu știe că cel cu care a vorbit 2 luni pe mess, vorbea cu încă alte 35 de femei, ca ea este una dintre multele, nu știe că peștele nu va mai răspunde la telefon încă de când va fi ea în Ungaria, că nu va ști sigur unde trebuie să coboare, dar, ca un făcut, șoferul îl cunoaște pe pește și știe că ea trebuie să coboare în autogara la Castellon, sau în Asturias, dar nu chiar în autogară, că el o poate lăsa mai aproape de casa ăluia, și o lasă undeva într-un peco și nu o sună nimeni, oricum nu are cartelă sau rooming, o lasă acolo câteva ore bine, uneori zile, ea va aștepta disperată, nu știe limba, nu are bani să se întoarcă, îi este rușine că la 30 de ani s-a lăsat prostită, va veni peștele într-un târziu,
și o va salva
am avut pană, m-o sunat văru-miu și o trebuit să plec, orice scuză e bună,
o urcă în mașină,
hai că ți-am făcut rost de un super apartament, mai este o tipă tot din Buzău acolo, o să lucrați amândouă la același bar,
în apartament îi vor lua buletinul și o vor viola, o vor droga, o vor bate oricum, și dacă este supusă și dacă nu, ea nu va mai fi ea niciodată, va fi încă o curvă care lucrează împreună cu alte 9 femei în același apartament, apartamentul este o fabrică de bani, din ce câștigă fetele trebuie să plătească patul, mâncarea, hainele, lumina, vor fi sărace și curve, mult mai sărace decât erau când au plecat de acasă, nici nu mai pot ține socoteala între o injecție și alta
dar ea acum nu știe nimic, nu știe absolut nimic despre pericolul care o pândește, nu știe că drumul ei în Spania este drumul simbolic dintre o persoană, un cetățean cu drepturi și o cârpă de șters libidoul unor domni, care trebuie să plătească ca să
ea nu știe că e plină Spania de femei ca ea, în țară nu se vorbește despre asta, țara tace complice și pentru că
poliția tace
biserica tace
televiziunea tace
școala tace
ziarele tac
melodiile și filmele tac
și cărțile tac
și pentru că despre asta nu se vorbește nicăieri
rețelele de trafic de femei, să nu le mai spunem trafic de persoane, pentru că doar cu femei se face trafic, cu femei depersonalizate, cu corpuri se face trafic, care nu mai au trecut, nu mai au nume, nu mai sunt Magdalena sau Mihaela, devin Fifi și Mimi, să poată pronunța ușor străinul care îi cumpără corpul pe mai nimic,
româncele sunt curvele cele mai ieftine de pe piață, 30 de euro ”completu”, 20 de euro ”francezu”
am citit niște studii care explică de ce curvele românce sunt triste și nu sunt pătimașe, ca braziliencele, nu sunt subtile, nu sunt inventive, clienții nu sunt foarte mulțumiți cu ele, dar măcar sunt frumoase și după ce o să le țină la produs câțiva ani, să își scoată băieții investiția în biletul de atubuz, ăla cu care a venit până aici, investiția în drogurile pe care le-au băgat în ea, în fine, toți banii pe care un corp de femeie tânără îi poate îndesa în buzunar,
ei bine, după aia o vinde altui proxenet, o româncă ajunge la maxim 4000 de euro, româncele nu sunt ca rusoaicele, alea sunt marfă exotică, orice spaniol ar vrea o curvă rusoaică în casă, numai să vadă toți cum vorbește ea spaniola cu accent rusesc, cum e ea misterioasă și erotică în sine, o curvă rusoaică e produs de lux, să o iei de nevastă ca să o salvezi din bordel (un altfel de biznis) te poate ajunge la mai bine de 10.000 de euro, dacă mai are și studii deja vorbim despre sume astronomice,
nici măcar nu i se spune una ”puta rusa”, cum i se spune unei românce ”puta rumana”
dar să le vedeți pe brazilence, visul oricărui bărbat care merge și plătește curve, noi nici măcar nu am avut nevoie de cuvânt pentru bărbatul care merge la curve, probabil că i-am spune ”jmecher”, ei bine, toți își doresc brazilence, cică le miroase pielea a Copacabana, cică pe sub piele nu au mușchi, cică au viori, pui mâna pe curul lor și îți tremură adeneul din măduva spinării de emoție, cică e ca și cum ai călări un cal de aur,
curvele românce sunt muncite, sunt sărace, ele nu au dansat niciodată, poate la nunta lor să fi dansat vreun bețiv la horă, dar acelea sunt timpuri care au încetat să mai existe, româncele nu au ritmuri de salsa pe sub piele, ele aveau ieri ochiul vânăt, azi și-a acoperit pielea de pe față cu un strat gros de fond de ten, parcă nu se mai cunoaște așa de tare, bărbaților nu trebuie să le fie milă de femeile pe care le folosesc, trebuie să fie o relație impersonală, eu plătesc, tu stai, româncele fac ce li se spune, fac TOT ce li se spune, nu se revoltă, în cultura noastră nu se revoltă nimeni, cum ar fi să se revolte tocmai femeia asta de la Buzău
proxeneții zidesc de cel puțin 20 de ani Ane în zidurile Europei, zidesc femei păcălite, fete răpite, nu v-ați întrebat niciodată de ce nu dispar băieții, nu?, doar Anele se zidesc, ele sunt folosite, apoi dispar, sunt incomode, îmbătrânesc, generează doar cheltuieli, nu le-a cumpărat nimeni ca să se căsătorească cu ele, ele dispar de nici nu le mai știe nimeni, Fifi?, Fifi și mai cum?, nu știe nimeni numele lor adevărat, Fifi dispare cu tot cu corpul ei pe care atâtea armate de bărbați mizerabili au ejaculat, uneori 20 de bărbați pe zi, un singur corp, Fifi nu mai e, dar autobuzele aduc zilnic zeci de Fifi către peninsulă
Românca e ieftină, 30 ”completu”, 20 ”francezu”, e la îndemână, e docilă, a uitat de copilul de acasă, a uitat de mătușă, le-o fi trimis bani de câteva ori, tot prin șoferii aceia blestemați, banii de cele mai multe ori nu ajung niciodată, femeile acestea au nevoie de cure susținute de dezintoxicare, de asistență psihologică, au nevoie de ajutor
AJUTOR!!!
strigă corpul lor în brațele fiecărui bărbat care plătește pentru ele, dar bărbații ăia au venit la ele cu altă treabă, ei au plătit ca să ejaculeze, nu să salveze,
dar unii chiar salvează, chiar ajută, femeile acelea se recuperează și apoi vorbesc,
mărturiile lor sunt mărturii din infern
atât cât își mai amintesc și ele din ororile pe care le-au trăit în fiecare zi
banii justifică tot, banii sunt un produs al corpului, nu-i așa că nu v-ați gândit niciodată?
banii corpului femeii sunt ai peștelui, ai rețelei,
banii câștigați de curva tristă lipsită de imaginație erotică, ajung în buzunare largi prin Parlament
diaspora trimite bani acasă la noi
peștii trimit bani acasă la ei, banii peștilor ajung sus, sus de tot, ajung în ministere și prefecturi, banii peștilor toarnă miere în urechile politicienilor care nu văd, nu aud și nu știu
Femeile din rețelele de prostituție au îmbogățit mulți bărbați în toată lumea și din toate timpurile. Femeile sunt ieftine și cineva le poate deține. Dacă facem abstracție de istituția sclavagismului, despre câte femei se poate spune în istorie că au ”deținut” bărbați? Despre câți bărbați din istorie se poate spune că NU au deținut femei. Iar dacă nu putem face abstracție de sclavagism, să o spunem pe șleau: pentru bărbați sclavagismul a fost un accident istoric, pentru femei o stare de spirit. De la sclavagismul religios, ideologic, social, s-a ajuns la un adevărat sclavagism antropologic.
De ce încă suntem într-o formă sau alta de sclavagism? Pentru că educația a fost inventată și făcută de bărbați, în ciuda paradoxalei situații în care femeia este cea care îi educă și pe băieți și pe fete. Dar mamele sunt ele însele produsul cultural al unei societăți, ele au avut o altă mamă care a învățat-o faza cu capul plecat, sabia nu-l taie, a avut niște manuale, cântece și poezele, a avut cel mai probabil un preot prin preajmă, care i-a explicat că el e capul și ea e gâtul. Metaforă de rahat pentru o mentalitate de rahat. Aceste mame perpetuează de 4000 de ani încoace statutul de inferioritate al produsului feminin în raport cu cel masculin: forță, politică, finanțe versus natură, instabilitate, fragilitate.
dacă scriu despre violențele de tot felul la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că m-o bătut bărbații. Dacă scriu despre zecile feluri de violuri la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că am fost violată. După cum nici Shakespeare nu a fost niciodată prințul din Danemarca, sau Romeo, sau orb ca Regele Lear.
pentru că sunt violuri cu vorba, violuri cu privirea, cu mintea, un bărbat, privindu-te, te poate viola în mii de feluri într-o singură zi, te poate viola cum vrea el, de câte ori vrea el, fiindu-ți coleg de birou, vecin, tipul de la peco. Nu! Pe mine nu m-a violat nimeni, nu m-a bătut nimeni. Dar sunt femeie și sunt alături de FEMEILE românce din Europa. Curve sunt toți clienții care nu sunt capabili să interacționeze cu o femeie ne-sclavă, cu o femeie liberă. Curvă este fiecare bărbat, însurat sau nu, care înainte de a ajunge acasă trece prin poligon: acolo, la ieftineală, la botul calului, la 20, 30 de euro! Ei sunt curvele Europei. Toate aceste armate de bărbați ieftini și frustrați și lipsiți de umanitate, mutilați de sexualități pe care nu le înțeleg.
Curve sunt toți proxeneții, toate gunoaiele corupte din ssitemul aparatului de stat, din politică, din poliție. Toți sunt CURVE!
Scriu pentru că mă doare sufletul de fiecare dată când merg cu femeile din asociația mea și cu Crucea Roșie, să le ducem pături iarna, când stau în frig. Pentru că am făcut voluntariat în închisori și i-am văzut pe pești. Pentru că văd graffiti pe care scrie ”putas rumanas”, pentru că am o prietenă care a scăpat din infern.
Am cunoscut în Granada femei care sunt nevoite să se prostitueze. Este o lume pe care nu vă doriți să o cunoașteți. Nici clientela acestor femei nu le cunosc poveștile. Nici nu e nevoie, ei au nevoie de un obiect pentru care plătesc. Își fac treaba și pleacă, nu au curiozități, nu au nevoi.
Am fost în închisorile în care stau proxeneții, cu toții nevinovați, dacă este să îi asculți. I-am privit, am stat de vorbă cu ei, i-am ascultat. Nu se vede în privirile lor gradul de bestialitate la care au ajuns. Ce o fi întipărit pe retina lor, numai ei știu, și 20 de ani să aibă timp să își amintească.
Am vorbit cu femeile acestea. Nu e nimic de făcut, nu cred că le mai poate salva cineva
Suntem o nație traficată, ne-au transformat în marfă, ne violează în grup o mână de proxeneți. Nu mai credem că ne putem ridica. Nu mai credem că putem merge înainte. Nu mai credem că putem repara ceva, că ne putem salva viețile. Dar măcar să oprim robineții. Să anihilăm viitoarele sechestrări. Să îi găsim pe cei care racolează fete și femei. Să informăm obligatoriu fetele în licee și femeile la radio, la televizor. Nu de ore de releigie au nevoie copilele noastre! Ci de fotografii cu proxeneți! Și băieții și fetele au nevoie de educație sexuală, de educație emoțională.
Dacă reproșez ceva acestor 30 de ani este implicarea bisericii în educația acestui popor. Rezultatul a fost că ne-au aruncat înapoi în feudalismul de unde abia ne scoseseră regalitatea. Dăscălimea și popimea în sutană a adâncit abisal dezechilibrul dintre femei și bărbați.
Să nu aud că iar îmi spuneți că generalizez, că mi se întunecă logica. Am prieteni preoți, pe care îi ador, pe mulți dintre cei minunați, probabil că nu îi cunosc. Dar nu vă amăgiți, ei sunt excepția. Și de dragul excepției nu ne perimitem luxul să nu generalizăm. Excepțiile tulbură regula. Ei înșiși sunt paria între toți ceilalți! La fel și cu polițiștii, și celelalte bresle pe car enu le mai numesc.
La primul curs de feminism pe care l-am făcut în Spania, mi s-a povestit o pildă pe care o consider fundamentală:
Dacă iei un pui de elefant și îi legi un picior în lanț, încă de la naștere, el va încerca să se elibereze, dar mic fiind, nu va reuși să se elibereze. Pruncia și-o va petrece cu această limitare, care îi va transmite greșit informația că nu mai este nimic de făcut, că lanțul nu va putea fi niciodată rupt, că va fi prizonier pe veci. Dar puiul de elefant va crește și va ajunge să cântărească 3 tone sau 900 de tone, irelevant, oricum, o greutate care să poată spulberă în orice moment lanțul acela și toate lanțurile lumii. Dar elefantul devenit adult nu va mai încerca să lupte contra limitei, nu va mai încerca să se elibereze, va trăit toată viața așa cum a fost învățat în copilărie.
Doar dacă se sperie, doar dacă este în mare pericol, elefantul va descoperi surprins cât de puternic este de fapt, cât de ușor i-ar fi fost să se elibereze înainte, cât de ușoară i-ar fi fost viața, dacă ar fi avut curajul să contrazică lumea în care s-a născut, ar fi fost liber și puternic.
Femeile sunt ca elefanții încătușați: nici nu știu câtă putere au! Nici nu știu cât de libere pot fi!
Libere să aibă copii cu cine doresc, în afara unei căsătorii liber și ipocrit consfințite. Libere să plece dintr-o iubire care se transformă încetul cu încetul, atenție! Întotdeauna încetul cu încetul, în sclavie și abuz pentru femeie. Libere să muncească, să întrețină o casă.România s-a transformat în ultimii ani (din 2006 mai precis) în cel mai eficient exportator de femei în Europa. Nu ne subclasează nimeni, suntem pe locurile 1, 2, 3 și 4, între toate națiile lumii. Datele mele vin din Spania, pentru că este o realitate pe care o cunosc foarte bine.
[Preluare de pe Facebook]



21. - Aug 2, 2019 8:04:00 PM

* Iluzia și necesitatea resetării


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Iluzia și necesitatea resetării
Ciprian Mihali
După constatarea generalizată a falimentului instituțional-politic al României, voci dintre cele mai diferite, de la oamenii simpli și exasperați până la oameni politici importanți, vorbesc despre necesara resetare a statului român.Necesară și imposibilă, să o spunem limpede și ferm. Cel puțin imposibilă printr-o acțiune rapidă și miraculoasă. Sau, să o spunem altfel: dacă ea este pentru o clipă posibilă în această formă radicală, asta nu se poate întâmpla decât la nivelul unei voințe politice hotărâte care face din resetarea statului român programul său politic de durată medie și lungă, asta cu riscul însuși al sinuciderii politice.Altfel, pentru noi toți ceilalți, resetarea statului este încă una din numeroasele iluzii ale indiferenței noastre bine hrănite de spectacolul corupției. „Resetarea” este versiunea postmodern-tehnologică a mitologiei arderii și renașterii ciclice a lumii. Adică ne imaginăm și noi, așa cum își imaginau și stră-strămoșii noștri, că se va produce un miracol care va opri decăderea și coruperea lumii și care, prin ardere, va purifica-o, îngăduindu-i să renască astfel nouă și curată, neprihănită și virtuoasă, pentru încă o mie de ani. În zilele noastre, văzând cum se prăbușește sub ochii noștri un stat sub povara zdrobitoare a corupției, a fraudei, minciunii și mafiotizării, visăm la miracolul care va arde cu piatră pucioasă toate faptele rele, care va înlătura toți oamenii răi și îi va înlocui cu oameni buni, care va face ca instituțiile să funcționeze în serviciul nostru, așa cum se întâmplă în țările cu democrație avansată.Aprigă iluzie este aceasta. Pentru că, așa cum spuneam, singura resetare posibilă acum este una declarativă, sub forma unui angajament politic ferm din partea celor pe care îi vom alege. Altfel, atunci când au avut loc „resetări” radicale ale unui stat bunăoară în anii 30, morții au putut fi numărați cu milioanele.Altă resetare însă nu există decât ca proces de lungă durată, în care noi și cei ce vin după noi se vor angaja cu toată responsabilitatea față de viitor. Statul român a ajuns în această stare după decenii de corupție, tot decenii o să fie necesare și pentru „resetarea” lui. Statul român a ajuns în această stare cu noi, milioane de oameni implicați în evoluția lui, și nicidecum printr-o pedeapsă divină sau extraterestră care l-ar fi afectat fără voia noastră din exterior. Instituțiile statului român s-au corupt și de sus în jos, de către politicienii aliați cu mafioții și protejați împreună de poliție și jandarmerie, dar și de jos în sus, prin felul în care am preferat să ne adaptăm treptat monstruozității lui și să o sporim, în loc să o contestăm în școli, spitale, birouri, primării, administrații.Resetarea – care de fapt e o reformă în profunzime – nu poate fi decât simultană (de sus în jos și de jos în sus) și internă, cu noi înăuntrul lui, cu noi angajați zilnic în reforma statului și nu doar în ziua X la cabina de vot. Dacă de sus în jos e tot mai evident că nu există nicio șansă ca statul român să se însănătoșească atâta vreme cât puterea e deținută de cei care l-au îmbolnăvit, în schimb de jos în sus trebuie să fim tot noi, aceia care l-am corupt, care să-l vindecăm.Atunci când a fost prins ucigașul de copii din Belgia, în anii 90, sute de mii de belgieni au ieșit săptămâni în șir în stradă pentru a protesta împotriva unui stat defectuos care a fost părtaș la crime, forțând conducătorii societății să desființeze instituții, să reformeze statul astfel încât asemenea atrocități să nu mai aibă loc niciodată. La București, doar câteva zeci de persoane au aprins lumânări, iar politicienii își fac calcule cum să se poziționeze mai bine pentru alegerile ce vin.Pasivitatea e cel mai bun combustibil al corupției. Mafioții și aliații lor din televiziuni știu asta.
[Preluare de pe Facebook]





22. - Jul 30, 2019 8:43:00 PM

* URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE
Ciprian Mihali Politicieni, polițiști, interlopi. Trafic de influență, trafic de droguri, trafic de oameni. Aceasta este rețeta puterii locale. În județele înapoiate economic, menținute forțat în evul mediu și stăpânite discreționar de baroni pe care doar cravata și merțanul îi deosebesc de stăpânii de oameni de odinioară, bogăția se face din prostituție, cămătărie și transport de droguri.De doi ani și jumătate ni se dezvăluie încet-încet, uneori accidental, alteori voit, o configurație nebănuită a puterii. Cam tot de atunci începem să aflăm că miza partidelor majoritare nu este guvernarea, ci consolidarea puterii. A puterii politicienilor, polițiștilor (instituțiilor de forță) și a interlopilor. În sprijinul acestora, două categorii de servitori fidelizați cu bani mulți: magistrați și jurnaliști, justiția.Opoziția și societatea civilă trebuie să înțeleagă foarte precis cum arată harta puterii din România. Miza nu este demisia unui ministru sau a unor șefi oarecare, ci destructurarea acestui complex cu complicități foarte profunde și mize financiare enorme, construite pe cei cinci piloni: politic, represiv, mafiot, juridic și mediatic. Fiecare îl implică pe toți ceilalți patru și e apărat de ei.Crimele abominabile din Olt încep să lase să se întrevadă – printre norii grei ai emoției colective, dar și printre perdelele de fum ale manipulărilor mediatico-politice – elemente active ale acestei rețele de criminalitate de care nici politicienii și nici polițiștii nu sunt străini.Ce urmează? PSD va încerca să păstreze la cote înalte emoția colectivă dar deturnând-o, prin canalele sale mediatice proprii, dinspre furia împotriva puterii politice spre mize colaterale și dușmani imaginari. În același timp, abia acum începe producția strategică de minciună oficială, de ascundere a adevărurilor, a marilor mize și a persoanelor cheie. Şi de-abia de acum înainte avem nevoie de luciditate și privire pătrunzătoare, pentru că Puterea s-a vulnerabilizat fără să vrea și va căuta prin toate mijloacele, cu accentul pe „toate”, să se refacă.„Damage control” e numele banal al etapei următoare din acțiunea complexului politică-poliție-mafie-media-justiție.Doliul și furia noastre trebuie să se poată converti în forța unei solidarități prin care să punem capăt captivității României.LE: De verificat aceasta informatie:In direct la Antena 1, din fata casei criminalului, Sorin Ovidiu Balan ii da microfonul unui localnic: "De 10 ani politia din Caracal racoleaza tinere si le duce la Belina ptr orgiile sexuale ale lui Paul Stanescu si Liviu Dragnea.Tot Caracalul stie..."moment in care sare Mara Banica, din studio...si opreste interviul zicand: " hai sa nu politizam"...
[Preluare de pe Facebook]

23. - Jul 28, 2019 1:26:00 PM

* PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE TELEFONICE ?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE TELEFONICE ?

Ancelin Roseti

În afară de hoți, corupți, infractori, în genere, muhaiele pupincuriste și idioiți manipulați, pe cine mai deranjează acele interceptări telefonice, "ascultarea telefoanelor"?
Până să fie băgați la pușcărie infractorii din politică, sadea sau doar in calitate de complici ai altor infractori de tot felul, interceptările telefonice nu deranjau pe nimeni, erau bune. De când, din pricina lor, infractorii au fost puși pe jar, nemaiputandu-și face treaba, interceptările telefonice, înregistrările audio-video au fost anulate, și, prin manipulare, fiecărui idiot român i se pare pusă în primejdie "intimitatea": nu vrea să fie ascultat atunci când îi spune altui idiot rețeta de murături sau până la ce ora a băut noaptea trecută.
 
Aceste interceptări sunt valabile oriunde in lume, la fel ca și colaborarea dintre instituțiile statului, pentru a combate infracționalitatea și pentru a pastra siguranța națională. A fi împotriva lor e ca și cum ai vrea ca propria-ți gardă de corp să-ți asigure paza, să-l împiedice să ajungă la tine pe necunoscutul care te amenință cu moartea, dar fără să stea după tine, fără să știe cu cine și când te întâlnești, fără să știe cu cine vorbești la telefon, iar, la o adică, criminalul care te amenință, conform "legii" să fie anunțat: "Vezi că, de mâine, vom asculta telefonul și te vom prinde. Te rugăm să nu telefonezi". Atunci când toate acestea ți se par corecte, nu te poți numi decât idiot, dar mare, nu așa.
Aceste interceptări, oricum, există, fiindcă nu se poate fără ele. Problema e că în cazul infractorilor, fiindcă asta s-a dorit, nu mai pot fi folosite ca probe incriminatorii în instanță.
P.S. Eu, de pildă, nu sunt absolut deloc deranjat de faptul că mi s-ar putea asculta telefonul. De ce? Fiindcă nu sunt infractor, nu fac aranjamente, nu trag sfori, nu fac absolut nimic care să contravină legii -- și nici nu stau pupincurist pe lângă alții, "susținându-i", strigându-le "nevinovăția" pentru ca atunci când vor ajunge la putere sau pe cai mari să facem împreună ceea ce astăzi acuzăm la alții sau numai pentru a-mi da și mie întru ronțăială un cât de mic os avantajos, dacă nu prosper.
[Preluare de pe Facebook]

24. - Jul 27, 2019 11:18:00 AM

* Despre lene, nepăsare și fete moarte

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Despre lene, nepăsare și fete moarte
Angela Tocilă
O asemenea oroare se putea întâmpla doar pe timpul unei conștiințe colective în plină eroziune, aflată într-o stare de nepăsare izvorâtă din prostie și lașitate, fără să fie animată câtuși de puțin de vreo rămășiță de instinct de a sări în ajutorul unei alte ființe umane, a cărei viață depinde poate de un mic și neînsemnat gest al tău.
Eroziunea conștiinței colective este terenul fertil pentru apariția politicienilor de cea mai joasă condiție, așa cum se întâmplă acum în România și nu numai. O nevoie disperată de validare individuală izvorâtă din infatuare, din dorința de a-i domina pe ceilalți, știind, dar neacceptând. că le ești inferior, exercitându-ți prerogativele pe care ți le-ai însușit într-un fel sau altul, convingând lumea nu că meriți neapărat să te voteze, ci că nu găsește unul mai bun decât tine. Pentru că nu toată lumea are stomacul unui politician de a sta cocoțat într-un post care-i oferă legitimitate și putere asupra celorlalți, fără să aibă însușirile sau calificarea prin care să merite cu adevărat să-i conducă pe alții. Acești oameni de joasă condiție intelectuală și morală nu au alte criterii de selecție în afară de afinitățile familiale și infatuarea de a-i face pe alții să le fie datori pe veci.
Pe noi, amatorismul ne omoară. Suntem amatori în tot ce facem. Noi suntem ăia care repară locomotivele cu sârma și ne credem inventivi și nucleul universal de unde izvorăște înțelepciunea. În realitate, suntem niște indolenți cântând la fluier, cărora ne place zeama lipicioasă în care ne ducem existența printre văicăreli și oftaturi, dureri reale sau imaginare, o țară de bolnavi cronici de lene care își fac statui pe care scrie ”Măcar mi-am văzut de treaba mea!”. 
Credeam că amatorism e atunci când Consulat fiind într-o țară străină, având oaspeți doar consuli onorifici și atașați culturali de ziua țării tale, tu le oferi un spectacol jenant cu șase dansatori de muzică populară, care ar trebui să fie perechi fată cu băiat, însă tu n-ai găsit trei băieți în toată Austria și a trebuit să îmbraci o femeie în bărbat, apoi să servești oaspeții simandicoși, dar dornici să găsească ceva de admirat la tine, cu sarmale aproape sleite, pe care le-ai încropit cu o mână de emigrante, ca să furi banii de protocol. Tu, care nu ai merita să fii secretară de consulat, ci vânzătoare la magazinul mixt din satul tău natal, dar ai avut bag seama, un unchi mai pilos sau un futălău mai coios, un pic de noroc și, iată, te suiși în copac.
Uite că amatorismul celor angajați pe viței, euro sau pur și simplu pentru că sunt odraslele, neamurile sau amantele cuiva, ucide. Ucide în serie în fața unui neam năuc, care se întreabă cum s-a putut ajunge aici. Uite, foarte simplu: pentru că cei mai multora dintre noi ne place și acum sistemul de supraviețuire cu care ne-am obișnuit sau pe care îl aveam în genă. Pentru că mulți dintre noi și-ar angaja pilele și neamurile, chiar dacă-s proaste bâtă. ”Îi dăm noi pe brazdă!”. Pentru că mulți dintre noi am și făcut-o deja, cel puțin o dată.
[Preluare de pe Facebook]
25. - Jul 24, 2019 6:43:00 AM

* Interpretarea unei radiografii sumare

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Interpretarea unei radiografii sumare

Virgil Ianţu
In ultima perioada am umblat prin mai multe locuri din tara. Timisoara, Cluj, Sibiu si am avut si cateva zile petrecute la mare. Am intrat in muzee, am batut strazile, terasele, parcurile, imprejurimile, natura si in cele din urma, plajele de la noi.
In toata aceasta perioada am facut o radiografie sumara a ceea ce am simtit din interactiunea cu locurile, dar mai mult decat atat, cu oamenii. 
Da, am vazut in mai multe cazuri pusti de 17 ani, cu parul gelat si tata bogat, purtand tenisi de 800 de euro si band sampanie care costa cat o Dacie, inconjurati cu obedienta vadita de altii mai putin dotati, dar dispusi sa rada la glume proaste pentru cateva ore de atentie si de bautura gratis. Mai trist este ca am vazut si fete foarte tinere si frumoase care faceau parte din aceeasi categorie de mai sus. 
Am vazut si adolescenti care fumeaza narghilea in deschidere, poate o electronica, mai apoi apeland la tigari normale. Am vazut si domnite pentru care rezervele de silicon si botox ale tarii nu vor fi niciodata de ajuns, cum pentru cei ce le insoteau, steroizii se servesc de trei ori pe zi si o data seara. 
Am intalnit si servicii slabe, mizerie in natura si lipsa de bun simt. Nevoit fiind de imprejurari, am trait si o experienta, pardon, doua, intr-un superb tren particular intre Constanta – Bucuresti - Constanta care circula fara aer, punct. Nu ma refer doar la aerul conditionat, ci la o simpla ventilatie, aerisire, orice. Ma simteam ca intr-un film in care eram rapit si dus cu forta intr-o baie turceasca in care nu ma asteptau niste sefi ai vreunei bande, ci doi copii, unul cu telefonul dat la maxim pe un joc ce avea o muzica repetitiva comparabila cu picatura chinezeasca si altul care cu castile pe urechi canta tare ceva gen trap romanesc cu injutraturi.
Fata in fata la un metru aveam imaginea a doi tineri ce s-au pupat tot drumul si indelung. Frumos, romantic dealtfel, chiar erau doi baieti draguti. 
Acum vine momentul unui DAR... 
Pe langa toate aceste experiente greu de dus pentru un om cu educatie, am avut marea bucurie sa intalnesc locuri superbe, orase ingrijite, cu oameni carora le pasa de orasul si comunitatea in care isi petrect viata. Mi-am spus de multe ori, „Uite ca se poate!” Imi zambea fata cu gandul ca sunt in Romania si ma simt ca in Germania, Austria, sau Spania. Chiar si la mare, am avut placuta surpriza sa gasesc locuri decente ca pret si foarte civilizate, servicii bune, oameni educati si bun simt. 
Da, din pacate aceste locuri sunt prea putine fata de cat ne-am dori, poate ca proportia bunului simt este mult prea mica in comparatie cu cea a lipsei de respect pentru orice, dar cred ca exista un fond bun de plecare, pe care trebuie sa construim in fiecare zi cu noi si cu ceilalti. Atitudinea noastra in fata lucrurilor care nu ne plac si ne deranjeaza trebuie sa fie ferma. Nu trebuie sa ii acceptam in jurul nostru pe cei ce vorbesc prea tare intr-un spatiu public si trebuie sa le atragem atentia. Nu trebuie sa ii rasplatim cu „bacsis” pe ospatarii care nu au nici cea mai mica bucurie in a te multumi pe tine, client, doar de jena sau de teama ca se prinde de noi vreun blestem. Nu trebuie sa mai urce nimeni, dar absolut nimeni intr-un tren care merge ilegal in acele conditii, doar pentru ca noi avem treaba sa ajungem undeva. Asta e momentul in care trebuie sa ne sacrificam propriul program, propriile interese si sa ne cerem drepturile. Nu am nici de ce sa asist la un film aproape xxx, de doua ore si jumatate, oricum mult prea lung, ci trebuie sa il intrerup cu respect, dar cu fermitate.
Sunt lucruri pe care noi trebuie sa le facem, noi cei cu carte, educati, crescuti in respect si bun simt, chiar daca renuntam la propriile interese de moment. 
Eu am gresit in multe randuri rasplatind diletantismul si nepasarea, am ignorat si lipsa bunului simt, gandindu-ma ca voi fi judecat, culmea, tot eu, ca voi crea o atmosfera tensionata sau ca voi lasa o impresie neplacuta. Am gresit, dar asa cum eu ofer respect, am grija sa nu deranjez, imi cer scuze daca o fac, muncesc cu mine sa devin si mai bun pentru mine si pentru ceilalti, asa am nu dreptul ci datoria sa le cer celor din fata mea aceleasi lucruri, care tin de fapt de normalitate, altfel noi vom fi tot mai putini si lumea va fi a lor, nu a noastra.
[Preluat de pe Facebook]