Despre mine

Bogdan Munteanu

Consilier de comunicare, jurnalist (specializat in afaceri externe si europene), public speaker (in principal pe teme legate de UE, dar nu exclusiv), ...

Blogs Home » Personal » Personale » MunteanUK

MunteanUK

[EN] An unconventional view upon the world on a blog about anything, having as a general pretext the 13 weeks I spent in the UK in early 2008. *** [RO] O privire neconvenţională asupra lumii, pe un blog despre orice, având ca pretext cele 13 săptămâni pe care le-am petrecute în UK la începutul anului 2008.

Articole Blog

01. Cine doreşte să aducă bucurie cuiva în preajma Crăciunului... [Who wants to bring joy to someone around Christmas...] - Dec 5, 2014 12:04:00 AM
...poate ar găsi inspiraţie pe acest site – Milostenie.ro – unde sunt postate strigăte de ajutor dintr-o lume paralelă: a suferinţei, a bolilor, a traiului de pe o zi pe alta, a lipsurilor de tot felul, a excluderii sociale, a lipsei de perspectivă.
Ştiu că în vremurile noastre se obişnuieşte ca, din spatele monitoarelor sau în discuţii la o bere şi o ţigară, să se decreteze că prea sunt mulţi asistaţi social în ţara aceasta, prea mulţi leneşi, prea mulţi cu mâna întinsă...
Ştiu că în goana după diferite obiective personale, targeturi, ambiţii, idealuri sau desfătări, a te opri asupra celor nefericiţi şi suferinzi nu este o prioritate... 
De fapt, nici nu ţine neapărat de vremurile noastre, ci de metehne milenare ale oamenilor care nu-şi dau seama cât  de fericiţi sunt până ce nu se apleacă asupra nefericirii altora şi nici nu îşi preţuiesc sănătatea până ce nu văd prin ce chinuri trec semeni de-ai lor.
Ba încă nici atunci. De-abia când trec ei înşişi prin necazuri, cât de cât se mai înmoaie oamenii şi îşi vin în fire, pricepând câte ceva din rostul lor pe lume. Altfel... “Bogatul nu crede la sărac” sau “Sătulul nu crede la flămând”.
Cine are o străfulgerare în inimă citind cele ce urmează poate că se va apleca asupra unuia dintre apelurile de ajutor şi va trimite câte ceva. Sau măcar va da mai departe postarea către alţii.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Un tânăr desfigurat de un accident de maşină, care supravieţuieşte datorită unor plăcuţe de titan care i-au reconstituit craniul, are nevoie de bani pentru alte operaţii.
Mama a două fete, bolnavă de cancer are nevoie de orice ajutor material (hrană, alimente) sau o sumă cât de mică.
Poate aveţi haine de iarnă care ar putea ţine de cald unei familii.
O mamă cu şapte copii locuind într-o singură cameră... are nevoie de foarte multe lucruri.
Mamă singură şi un bebeluş, părăsiţi de tată înainte de naştere.
Tatăl a trei copii este grav bolnav şi are nevoie de tratament pentru insuficienţă respiratorie.
O fetiţă de 8 ani şi frăţiorul de 2 ani necăjiţi, căci nu mai au haine şi încălţăminte:
La 8 ani are tumoră cerebrală, dar speră la vindecare.
Trei băieţi părăsiţi de tată şi mama lor înfruntă mari-mari lipsuri.
Două fetiţe cu handicap au nevoie de bani pentru tratamente.
Un tânăr inimos vrea să înfiinţeze un azil de bătrâni.
O fetiţă cu handicap, fratele ei şi mama lor au mari greutăţi şi cer sprijin.
Trista poveste a unui tânăr cu epilepsie, crescut în orfelinat.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Poate vreuna dintre aceste poveşti (mai sunt şi altele) vor atrage atenţia oricui ar mai nimeri pe acest muribund (dar încă viu!) MunteanUK, poate aveţi lucruri bune pe care nu le mai folosiţi şi care se pot dărui, poate aveţi 10-15-20-25-30-oricâţi lei care se pot trimite într-un cont sau prin mandat poştal...
Poate aveţi ceva de oferit ca ajutor, poate doriţi să angajaţi pe cineva care este în căutarea unui loc de muncă...
Poate vă gândiţi să ajutaţi proiecte umanitare din mijlocul unor comunităţi sărace...
Poate sunteţi mai atraşi de proiecte mai ample, ale unor ONG-uri cu mai multă experienţă, între care inclusiv cele ale Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’ al cărei Ambasador sunt...
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Nu cred că majoritatea celor care au acces la internet şi ajung pe această pagină nu au 10-15 lei de care să se poată lipsi. O prea mică sumă care poate însemna mare lucru. Ar putea fi banii de mâncare pe o zi  sau chiar o săptămână pentru anumite familii. 
De asemenea, mi-e greu să cred ca în casa oricui să nu fie vreun oarece obiect vestimentar în stare bună pe care să poată fi dăruit.
Pe de altă parte, îmi dau bine seama că a contacta un destinatar dintre cei enumeraţi mai sus de mai sus (care să nu-şi fi dat datele de contact complete), a-i scrie câteva rânduri, a face un pachet, a te duce la poştă etc presupune un efort. 
Până şi a trimite o mică sumă prin internet banking tot înseamnă un mic deranj. Totuşi, cine vrea să facă o faptă bună, nu o poate face absolut fără bătaie de cap. 
Prea ne-am învăţat cu amăgirea că salvăm planeta cu un simplu click, că donaţiile se fac doar prin SMS, că sensibilizăm pe cineva doar mărşăluind pe străzi şi ocupând pieţe, că îmbunătăţim viaţa copiilor din Africa semnând petiţii online, că binele se face cu Like-uri pe Facebook…
Binele autentic şi durabil se face cu trudă, cu jertfă chiar. Dar până într-acolo, fie şi aceste  fărâme de bine picurate celor aflaţi în nevoie (cum propun prin această postare) tot cer ieşirea din inerţie şi confort, prin deschiderea ochilor şi a inimii.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
02. Cine sunt eu? [Who am I?] - Apr 30, 2014 1:36:00 PM

03. The Slaughter [Măcelul] - Apr 14, 2014 11:30:00 AM
Many months after Christmas, there were still many traces of a massive slaughter that had taken place in Bucharest around what is essentially a celebration of life – Christ’s birth.
Undoubtedly, the same happened in other capitals of the ‘civilised world’, although I bet they are better at covering up such crime scenes.
Every one or two little streets or every 400-500 meters on a large boulevard, there was such a tree corpse to be found, lying obscenely near garbage bins.
The images are just saddneing, not shocking. There was no blood, no stench of death, and surely no mourners around them. Nobody cared.
And how should anyone care, in a city immune to caring about the cohorts of beggars, stray dogs, lousy political leaders and so on?
Generally speaking, we’re not used to caring about anything else, but our senseless worries and hedonist aspirations in Bucharest. Maybe it’s the same everywhere else.
There’s no way that I could claim to be better than others for having decorated a plastic made-in-China Christmas tree…
What I feel the urge to confess is that the photoholic I simply couldn’t pass by these slain trees and not take pics of them.
Far from being a hysteric ecologist, I can’t help feeling the noose of progress tightening around my neck as I watch them.
Like any slaughters of such scale (including the industrial killing animals for human consumption) this is another token of the progressive world we live in.
I wonder if for people living some 100-150 years ago – before this tradition became a worldwide commercial success – it made any sense to cut so many trees.
Just for fun. Just for the sake of making Christmas more enjoyable. It’s but a sacrifice on the altar of a ‘Christmas spirit’ which has nothing to do with Christ.
Like almost everything else during the contemporary consumerist Winter Holidays Season that hasn’t got anything to do with Him.
Well, I’d rather refrain from invoking religious reasons for taking action against the killling of trees for Christmas.
Sadly enough, they are present in many Othodox churches, along other so-called churches, shopping malls, public institutions, big and small firms, and homes.
It’s just that – be it from an ecological or just ethical perspective – I dislike this waste of tree life. Why should so many trees be chopped?
Who can correctly anticipate the volume of sales and guaranteee that there won’t be millions of trees cut worlwide, but remain unsold for Christmas?
Is there any environmentally friendly and economically sound solution for disposing of these trees and possibly turning them into something useful?
Indeed, big trees from city squares can be turned into something useful. But what about the countless little ones like those noticed by me throughout Bucharest?
They aren’t good for furniture, probably not for fuel either, nor for making paper. So what could be done with them?
As long as we were forced to use ecological light bulbs, why shouldn’t sellers and buyers be compelled to trade exclusively trees grown in Christmas tree farms?
I’d make cutting Christmas trees from forests (irrespective of who owns the forest), selling and buying them a serious crime, punishable by severe fines and/or imprisonment.
If the price of farmed Christmas trees skyrocketed, would that be a problem? More tree farms would mean more competition.
Such a restriction will be a boost for those manufacturing ecological Christmas trees, as I’d also forbdid unrecyclable plastic trees. Would anyone agree with me?
[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
04. Ajutorul nepreţuit nu costă mai mult decât un mic act de voinţă... [Priceless help doesn’t cost more than a little act of will...] - Apr 11, 2014 10:52:00 AM
Celor care vor să facă o faptă bună înainte de Sfintele Paşti, celor care vor să se bucure de salutul Hristos a înviat! ştiind că a adus o mică bucurie altora, le recomand din toată inima să intre pe acest website: Milostenie.ro.
Nu (numai) în pagini de cărţi SF, nici pe Discovery Channel, nici în colţuri îndepărtate din Africa ori din Asia se află nebănuite lumi paralele, ci chiar lângă noi – în Bucureşti  şi în atât de multe alte locuri din România.
Lumi în care toate cele pe care le numim probleme, plângându-ne unii altora de ele, capătă proporţia ridicolă a unor mofturi faţă de cei care au adevărate necazuri şi adevărate dureri.
Pe Milostenie.ro  găsiţi diferite poveşti ale unor semeni de-ai noştri care se luptă cu boli chinuitoare, grele lipsuri materiale, excluziune socială, poartă crucea unor dizabilităţi sau chiar suferă de... foame. 
Prea adesea ne comportăm ca-n vorba românească “sătulul nu crede la flămând” sau precum în Pilda bogatului nemilostiv (al cărui nume nu mai are parte de veşnică pomenire!) şi a săracului Lazăr...
Cum ar fi să ne luăm mâinile de pe ochi şi de pe urechi, pricepând că putem face un bine cu prea puţin? Orice prea mică jertfă de bani şi de timp pentru a le trimite câte ceva acestor oameni poate însemna foarte mult pentru ei!
Cine – dintre cei cu acces la net, care citesc aceste rânduri – nu are nici aceşti prea puţini bani sau prea puţin timp la dispoziţie, astfel încât chiar să nu poată face nimic?
Oricine ar putea măcar să-şi noteze câteva nume ale acestor oameni aflaţi în nevoie şi să se roage pentru ei. Ori să dea forward (inclusiv pe narcisistul Facebook!) la povestea lor către cineva care ar putea avea mai multe posibilităţi să acorde un ajutor.
Numai 10 lei trimişi unei familii pot însemna 10 pâini. Sau vreo 3-4 iaurturi. Sau vreo 2 kg de mere. Sau o părticică din cheltuiala cu facturile curente. Sau ar acoperi costul a 1-2 pastile pastile dintr-un tratament vital.
Ca să nu mai zic că lucruri care nouă ne sunt inutile, dar care sunt în bună stare (să nu jignim pe nimeni trimiţând vechituri infecte!) se află în fiecare casă. Să încercăm să ajutăm cumva!
...desigur, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul, “fără să ştie stânga ce face dreapta ta”.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
05. [EN] Political promises / [RO] Promisiuni politice - Sep 30, 2013 8:50:00 PM
[EN]Two pics from clean cities like Edinburgh and London. [RO] Două poze din oraşe curate precum Edinburgh şi Londra.
[EN]Is there anyone as naive as to disagree with the words added to the images? [RO] Există cineva atât de naiv, încât să nu fie de acord cu vorbele adăugate pe imagini?
[EN]Is there anything that could change our opinion? [RO] Există ceva care ne-ar schimba părerea?
[EN]I don’t believe in revolutions making politicians swallow their words. [RO] Nu cred în revoluţii care să-i facă pe politicieni să-şi înghită cuvintele.
[EN]Nor do I advise trusting any political saviour.  What did Obamania achieve? [RO] Nici nu sfătuiesc a crede în vreun mântuitor politic. Ce a realizat Obamania?
[EN]I just want to say that, though painful, nothing is as liberating as telling the truth. [RO]Vreau doar să zic că, deşi dureros, nimic nu este mai eliberator decât a spune adevărul.
[EN]To the secular, I give a quote attibuted to George Orwell: [RO] Celor seculari, le dau un citat atribuit lui George Orwell:
[EN]“In times of universal deceit telling the truth becomes a revolutionary act” [RO] “În vremuri de amăgire universală a spune adevărul devine un act revoluționar”  
[EN]To the believers, I remind Lord Jesus Christ’s words: [EN] Celor credincioşi le reamintesc cuvintele Domnului Iisus Hristos:
[EN]“You will know the truth, and the truth will make you free” [EN] “Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
06. Ce face Fundaţia ‘Sf. Sava de la Buzău’ [What ‘St. Sava from Buzău’ Foundation does] - Sep 29, 2013 8:59:00 PM
Cu ce anume se ocupă Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf.Sava de la Buzău’ (sigla – poza 1)? Mă tot întreabă lumea de când am un onorant, dar prea puţin meritat... rol de reprezentare a ei.
Începând din această vară, un răspuns bine documentat oferă acest raport sintetizat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).
De la pagina 215 încolo sunt descrise activităţile desfăşurate sub ocrotirea Sf. Mucenic Sava de la Buzău. Multe ar fi de povestit, dar voi încerca şi eu să enumăr doar nişte activităţi-cheie.
Cel mai adecvat îmi pare a răspunde la întrebare prin cât mai puţine rânduri însoţite de imagini – sperând că acestea din urmă ar putea vorbi mai limpede decât cuvintele.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Iată câte ceva din ceea face Fundaţia (aici: un rezumat a peste două decenii de activitate), de fapt Dumnezeu, prin mâinile şi inimile deschise şi gândurile bune ale voluntarilor:
* ajută zeci de copii din familii defavorizate (printr-o masă caldă, rechizite şi sprijin la efectuarea temelor) să poată merge în continuare la şcoală prin centrele sale de tip after school din municipiul Buzău şi din Bisoca (jud. BZ).
* oferă adăpost, hrăneşte şi consiliază (psihologic, religios, juridic) victime ale violenţei în familie, având un centru de urgenţă (poza 3) la sediul din Buzău (pozele 2 şi 4).
* îngrijeşte persoane vârstnice în trei aşezăminte din localităţi rurale aflate pe cuprinsul judeţului Buzău (BZ): Năieni, Câmpeni (poza 7) şi Ulmeni.
* dă prilejul unor copii fără posibilităţi să petreacă o săptămână de vacanţă la munte, în taberele de la Bisoca (pozele 5 şi 6), respectiv în Delta Dunării, la Maliuc (TL).
* construieşte un sat (Savaliada) unde persoane dezavantajate de toate vârstele să poată trăi o viaţă demnă, să aibă un adăpost, să desfăşoare o activitate (precum la Năieni – poza 9 sau la Ulmeni – poza 13) şi să socializeze.
* îşi asigură o bună parte din alimentele necesare aşezămintelor prin grădini de legume şi ferme zootehnice (Câmpeni şi Ulmeni) şi o stână (în apropiere de Năieni); acelaşi lucru se va întâmpla şi la Savaliadă, unde a fost deja amenajată o seră (poza 10).
* cinsteşte memoria sfinţilor români (inclusiv cei trecuţi prin închisorile comuniste – poza 11) şi a altor sfinţi foarte iubiţi între români (mai ales din Grecia şi Rusia) pictaţi în paraclisele şi sălile de masă din toate aşezămintele.
* primeşte tineri la o tabără de sculptură şi pictură la Câmpeni (poza 12 – paraclisul este în curs de pictare).
* găzduieşte (şi susţine prin donaţii de carte şi activităţi comune) o Bibliotecă de Carte Religioasă (care poartă numele Episcopului cărturar Dionisie Romano), filială a Bibliotecii Judeţene Buzău.
* organizează seri de discuţii, la ceainăria de la sediul din Buzău (poza 14) care propun publicului de toate vârstele alte teme despre cele ce contează cu adevărat (exemple: aici, aici, aici sau aici), nu trivialităţile la care suntem expuşi prin mass media.
* asigură posibilitatea dobândirii de către orfani sau tineri din familii sărace unei calificări profesionale: tâmplărie, croitorie (poza 15 – la sediul din Buzău), legumicultură şi creşterea animalelor.
* a început fiecare proiect cu un lăcaş de cult (biserică sau paraclis: Ulmeni – poza 16; Savaliada – poza 8), apoi a construit edificiul cu destinaţie socială din jurul său, căci totul se pune pe temelia credinţei ortodoxe în Mântuitorul Iisus Hristos.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Pe cei cărora le dă Domnul gândul bun de a ne ajuta cu ceva (orice sugestie, reclamă între prieteni, vreo mică sumă sau altceva de donat, câteva ore/zile de activitate ca voluntar etc) îi invităm să ne contacteze:
Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici “Sfântul Sava de la Buzău”
Buzău, Str. Bistriţei nr. 19http://www.sfsavabz.ro/sfsavabz@yahoo.comdlbogdanmunteanu@yahoo.comTel/Fax: 0238 710 349;
Cod fiscal 5681027Conturi la B.R.D. Sucursala Buzău (Adresa SWIFT: BRDEROBU)RON – RO10 BRDE 100S V439 5201 1000EUR – RO45 BRDE 100S V439 5228 1000
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
07. [EN] Every 99 years… / [RO] La fiecare 99 de ani… - Aug 28, 2013 9:18:00 AM
[EN] Almost every 99 (+/- a few) years, something significant has been setting the world on fire over the centuries. [RO] Aproape la fiecare 99 (+/- câţiva) ani, ceva semnificativ a aruncat lumea în flăcări de-a lungul secolelor..[EN] Many suspect me of being a conspirationist and may wonder where did I get this wacky ideas from. [RO] Mulţi mă suspectează că sunt un conspiraţionistşi s-ar putea întreba de unde am aceste idei năstruşnice..[EN] I just noticed this… curiosity, made some subractions and searched for historical data. [RO] Eu doar am observat această... curiozitate, am făcut nişte scăderi şi am căutat date istorice..--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
.2013 - 99 = 1914[EN] The beginning of the First World War (1914-1918) that would bring the end of three empires and the rise of the USSR. [RO] Începutul Primului Război Mondial (1914-1918) care va aduce sfârşitul a trei imperii şi ridicarea URSS.
1914 - 99 = 1815
[EN] The End of Napoleon Bonaparte’s adventure and the beginning of the Perfidious Albion’s supremacy known as Pax Britannica. [RO] Sfârşitul aventurii lui Napoleon Bonaparte şi începutul supremaţiei Perfidului Albion cunoscută drept Pax Britannica.
1815 - 99 = 1716[EN] The battle of Petrovaradin, one of the first nails in Ottoman Turkey’s coffin. [RO] Bătălia de la Petrovaradin, unul dintre primele cuie în coşciugul Turciei Otomane.

1716 - 99 = 1617[EN] The fervent counter-reformist Ferdinand II is elected King of Bohemia and The Thirty Years War begins the following year. [RO] Ferventul contra-reformist Ferdinand al II-lea este ales Rege al Boemiei şi Războiul de Treizeci de Ani începe anul următor.
1617 - 99 = 1518[EN] The Treaty of London marks the first attempt of European Integration and building a lasting peace of the continent. [RO] Tratatul de la Londra marchează prima încercare de Integrare Europeană şi edificare a unei păci durabile pe continent.
1518 - 99 = 1419[EN] Western Europe was caught in the Hundred Years War, and the Hussite Wars would break after Jan Hus’ execution in 1415. [RO] Europa de Vest era prinsă în Războiul de O Sută de Ani, iar Războialele husite vor izbucni după execuţia lui Jan Hus în 1415.
1419 - 99 = 1320
[EN] France is confronted with the so-called Shepherds’ Crussade, a chaotic anti-nobility and antisemitic movement. [RO] Franţa se confruntă cu aşa-zisa Cruciadă a Ciobanilor, o haotică mişcare anti-nobiliară şi antisemită.
1320 - 99 = 1221[EN] The Mongols begin their conquest of Central Asia, killing one million people in Merv (ancient Persian city) that year. [RO]Mongolii încep cucerirea Asiei Centrale, ucigând un milion de oameni la Merv (străvechi oraş persan) în acel an.
1221 - 99 = 1122[EN] Byzantine forces under Emperor John II Komnenos defeat the Pechenegs which would disappear from history. [RO] Forţele bizantine de sub comanda Împăratului Ioan al II-lea Comnen îi înving pe pecenegi care vor dispărea din istorie.
1122 - 99 = 1023 - 99 = 924 - 99 = 825 - 99 = 726[EN] Byzantine Emperor Leon III Isaurus bans the worship of icons, thus the iconoclasticrage begins. [RO] Împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul interzice cinstirea icoanelor şi astfel începe furia iconoclastă.
726 - 99 = 627[EN] The founder of Islam, Muhammad, creates a confederation of tribes in today’s Saudi Arabia and his beliefs spread in the area. [RO]Fondatorul islamului, Mahomed, creează o confedereaţie de triburi în Arabia Saudită de azi şi credinţele sale se răspândesc în zonă.
528 - 99 = 429 - 99 = 330[EN] Emperor Constantin the Great moves the capital of the Roman Empire to Constantinople. [RO] Împăratul Constantin cel Mare mută capitala Imperiului Roman la Constantinopol.
330 - 99 = 132 - 99 = 33[EN] Some scholars consider the year 33 AD as the year the Crucifixion, while all agree to place it sometime in the years 30-36. [RO] Unii cercetători consideră anul 33 AD drept anul Crucificării, în timp ce toţi sunt de acord să o plaseze cândva între anii 30-36.
[EN] As long as, since then, we know that Christ is Risen!, there are reasons for hope, no matter what world cataclysm awaits us. [RO] Câtă vreme, de atunci încoace, ştim că Hristos a înviat!, sunt motive de speranţă, indiferent ce cataclism mondial ne aşteaptă.
[EN] As for something bad happening that year – a grave financial crisis erupted in Rome, leaving many aristocrats bankrupt. [RO] Cât despre ceva rău petrecut în acel an – o gravă criză financiară a izbucnit la Roma, lăsând faliţi mulţi aristocraţi.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
1914 + 99 (+1) = 2013/2014[EN] What next? [RO] Ce urmează?
[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
08. SUVs don’t guarantee happiness, do they? [SUV-urile nu garantează fericirea, nu-i aşa?] - Aug 21, 2013 5:38:00 PM
What I’m about to say surely isn’t noticeable exclusively in poor countries like Romania and Bulgaria or in Africa.
On the contrary, I assume that in most other parts of the world (could Denmark be an exception?), driving a SUV is the sign of an enviable social status.
The bigger the car is, the clearer the mark of prosperity, of a successful and carefree life – this is how most of us see these car owners, don’t we?
It’s silly to have any prejudice either against such vehicles or their drivers. Nevertheless, I can’t help wondering…
Why are so many of these motorists (including women) apparently unhappy, displeased with the world around and therefore driving aggressively?
Why do they very often seem unhappy about the speed of car queues, about the weather or about fellow traffic participants driving not-so-fancy cars?
I bet that they often happen to be unhappy even about the phone conversations that they have while behind the wheel.
It may be politically incorrect (sexist) to presume it, but here I say it: is because they are talking to the lewd fat guy who bought them their SUV? :-)
[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
09. Cea mai fericită femeie [The happiest woman] - Jul 31, 2013 6:11:00 PM
Noi i-am ucis Fiul, dar ea ne iubeşte. A suferit mai mult decât toate femeile*** care s-au născut şi se vor naşte vreodată pe lume.
Miliarde de fiice ale Evei au îndurat şi vor mai avea parte de chinuri cumplite, însă numai uneia i s-a prezis că va trece sabie prin sufletul său. Şi aşa a fost.
Totuşi, pe niciuna alta nu o putem numi pururea fericită. Numai Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) este şi cea care a suferit mai mult, dar şi cea mai fericită.
Cum de uităm adesea această esenţială lecţie?! Nu există nici scurtături către fericire, nici nu o putem atinge pe gratis, fără a ne asuma un preţ.
Iar pe acesta nu-l puteam măsura în bani sau în funcţie de alte repere materiale după care, eronat, ne rânduim vieţile.
Atât în lumea trecătoare de aici, dar mai ales când se vor socoti toate, în cea de apoi, nu vom primi decât atâta autentică fericire câtă dispoziţie pentru jertfă am avut. 
Or, cine va avea vreodată mai multă jertfelnicie decât Maica Domnului? Toţi sfinţii sunt bune modele, dar unul este modelul suprem.
Dacă până şi jalnicele surogate hedoniste pe care le luăm drept fericire ne costă şi ne dor, cum ar putea fericirea veritabilă să ne vină de-a gata?
Nu că nu ne-ar da-o Dumnezeu, că doar Adam şi Eva astfel au primit-o. Dar nu ne-ar fi de folos. Am strica-o precum au făcut protopărinţii noştri.
Mulţi copii se roagă să primească jucăria preferată, o visează noaptea, îşi fac speranţe, mai bat din picior sau se fac surprinzător de cuminţi mânaţi de acest interes.
Într-un final, îşi primesc cadoul râvnit. Însă nu ştiu ce să facă de el. Adesea, nici nu trece o jumătate de oră până ce ajunge să zacă stricat în vreun colţ al casei.
Oricui şi oricând ne-ar da Dumnezeu fericirea instantaneu. Dar nu ne-ar fi de niciun folos. N-am şti să preţuim ceea ce, fiind un dar divin, este fără-de-preţ.
Nu se pune problema că nu o merităm, căci fără de merit ne-a chemat Preasfânta Treime de la nefiinţă la viaţă – pentru veşnică şi deplină fericire.
Ci doar că nu ştim să trăim fericirea. Prin urmare, Domnul ne poartă prin împrejurări smeritoare, doar-doar om învăţa să preţuim darul la care ne cheamă.
În mod ideal, de am ţine toate poruncile lui Hristos, am trece prin viaţă fără durere, căci în faţa fiecărei răscruri am avea deja lecţia învăţată.
Pentru că nu ne ţinem de porunci, dar Domnul tot ne vrea fericiţi alături de El, primim întâi teste (felurite necazuri, încercări, ispite, dureri), apoi lecţiile şi tot aşa.
A ne lăsa în voia Lui (“Iată roaba Domnului...”), clipă de clipă, este calea desăvârşită către fericire. Ceea ce nu ne garantează că nu vom avea o cruce de purtat.
Încă dinainte de a zămisli şi a deveni Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria respecta toate poruncile, dar chinuri fără seamăn tot n-au ocolit-o.
Aceasta pentru a ne fi tuturor lecţie să nu deznădăjduim. Dacă ea, curată fiind, nu a deznădăjduit în faţa Crucii, nici noi să nu deznădăjduim vreodată!
Ştiindu-ne atât de pângăriţi, să nădăjduim că oricâte rele am îndura, pentru păcatele noastre ne vin, ca să ştim a preţui fericirea alături de Făcătorul nostru.
Din mulţimea păcatelor şi departe de Sf. Împărtăşanie fiind (din neglijenţa noastră sau opriţi de duhovnic), uneori ne pierdem îndrăzneala către Mântuitorul.
Cu toate acestea, şi din cea mai adâncă deznădejde, să o chemăm pe Maica Sa. Minunile ei nu-s doar în cărţi, ci se petrec acum în multe vieţi din jurul nostru.
Să nu credem minţii noastre nici în plăsmuiri feerice, nici în deznădejde, ci să nu lăsăm vreo zi fără o chemăm pe Maica Domnului. Şi vom trăi minuni!
*** NOTĂ: Dedic acest articol surorilor în Hristos care s-au aflat în Tabăra aniversară a Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor (Borşa, MM, 23-29 iulie 2013), cu îndemnul de a se strădui mai mult să se apropie de Maica Domnului. Nu există o reţetă de fericire mai bună.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
10. A glance into the depths of Romania: The Sunday of Romanian Saints [O privire către străfundurile României: Duminica Sfinţilor români] - Jul 7, 2013 8:56:00 PM
Right after typing on Google ‘Romanians are…’, the first word suggested by the search engine’s (most often politically incorrect) autocomplete automated system was (to my pleasant surprise!) ‘Dacians’. 
There was no surprise though about the other suggestions… criminals, racist, thieves etc. As if that’s all there is to say about Romanians :-(
Use the Romanian language and type ‘Românii sunt…’ and you’ll find even much worse epithets, as before being looked down upon by foreigners, it is us that fiercely hate ourselves!

Nevertheless, irrespective of real or imaginary shortcomings, Romanians have been and most likely still are a nation who gives birth to Saints.
This isn’t the merit of those who happen to be called Romanians today, but a result of the successful spiritual warfare to preserve the right faith that our ancestors waged throughout the centuries.
On the Sunday of Romanian Saints, I dare suggesting to all Orthodox believers in the world a few of those to whom I pray, though not as often and as intensely as I should. 

They are some of the greatest Romanian Saints, yet surely not the only ones. Hierachies among Saints (as friends of our Lord Jesus Christ) are probably impossible to establish.
St. Stephen the Great (pic 2) is the one thanks to whom our contemporary (rather Antichristic) Europe exists. Had he, by the grace of the Lord, not stopped the advance of the Ottoman Turks in the late 1400s, Europe would have not been as we know it today.
He wasn’t just a brilliant statesman and military commander, but a most devout Orthodox Christian, who lived in humbleness and repentance, and who built some of the most beautiful churches and monasteries in the world.

St. Sava from Buzău (pic 3), also known as Sava the Goth, is a martyr from the late fourth century A.D., who was tortured and drowned for not renouncing his faith in Christ. He protects all the country, especially Buzău (BZ) county where he lived.
St. Calinic from Cernica (pic 4) was a providential Holy Hierach whose ascetic life and divine wisdom stood against the poisonous wave of secularism which could have all but obliterated the substance of Romanian Orthodoxy in the second half of the 19th century.
The Holy Martyrs Brâncoveni, Voivode Constantin with four sons (pic 5) and advisor Ianache (missing in the pic) were beheaded in Istanbul on August 15, 1714, because none of them were willing to relinquish their faith.
Voivode Constantin’s words “I have been born in it and I have lived in it, it is in my faith that I shall die. I have filled the land of my country with Christian churches and now, you would have me worship in your Turkish djamies?” keep rippling over the centuries.
Similar confessions of faith were made in Communist prisons, by thousands of people (pic 1), some of whom are undoubtely Saints, long before any earthly authority ever acknowledges their sainthood.
Sadly, not all Romanians are aware of how powerful these Saints are. If only other Orthodox believers from around the world would discover them and pray to them, as they are no less holy and able to work wonders than famous Greek and Russian Saints!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
11. Nimic nu e imposibil: Aducem Basarabia acasă! [Nothing’s impossible: Bringing Bessarabia home!] - Jun 30, 2013 12:03:00 AM
Dacă, pe ce cale, când anume, cu ce preţ (şi plătit de cine?) va redeveni Basarabia parte a României pare la fel de imposibil de prezis precum în urmă cu 22 de ani, când devenea aşa-zis independentăRepublica Moldova.
Dintre toate ipotezele, cea mai neplauzibilă este baliverna oficială a reunirii între graniţele comune ale UE şi sub umbrela NATO. De parcă românitatea are nevoie de confirmare şi de oblojire din partea vreunei entităţi suprastatale…
Mult mai important este că o armată de voluntari visează la acest ideal naţional, cu aceeaşi înflăcărare cu care, acum un secol, se visa la trecerea Carpaţilor pentru unirea cu Transilvania. Visul unui Octavian Goga şi al altora părea la fel de imposibil.
Rusia era tot uriaşă şi puternică în acest colţ de lume. Ca mereu, nimeni în Europa nu ar fi mişcat un deget pentru a repara nedreptăţile istorice suferite de alţii. Şi atunci, o bună parte din elita ţării era absorbită de bunul plac spoit sub forma unor găunoase viziuni politice.
Avem visătorii, avem atenţia stârnită (greu de crezut că or fi mulţi cei care să nu fi văzut scris, chiar şi pe la sate, “Basarabia e România” în ultimii doi ani) şi există şi o iniţiativă legislativă cetăţenească pentru care se cer semnături.
Iniţiatorii doresc o lege care să-i asimileze în bună măsură pe locuitorii Republicii Moldova cu cei ai României, să le faciliteze accesul la muncă şi studii. Pe scurt, să-i facă să se simtă cu adevărat acasă.
A dezlipi de pe aceşti oameni stigma unor cetăţeni de mâna a doua (cum erau în URSS, faţă de ruşi) sau a unor români second hand (cum sunt până azi, în România) este un pas esenţial pentru a le reda demnitatea şi libertatea de a se cunoaşte pe sine.
Astfel, le-ar fi mult mai uşor a se recunoaşte drept români (cum doar 2.2% au făcut-o la recensământul din 2004) , dar cum sunt şi ceilalţi 76.2% dintre locuitorii ţării vecine care s-au declarat moldoveni.
Nici nu e nimic greşit: n-or fi toţi românii moldoveni, dar toţi moldovenii (indiferent de care parte a Prutului, chiar şi cei de peste Nistru) sunt parte a naţiunii române!
Cu paşi mărunţi, mai întâi printr-o asemenea lege care nu pronunţă cuvântul unire– care ar isca scandal deopotrivă la Moscova, cât şi la Bruxelles sau Berlin – se va păşi către întoarcerea Basarabiei acasă.
Nici nu contează, pe termen scurt, cum se va face această unire din perspectivă politică. Peste noapte, oricând, din voia lui Dumnezeu, imperii se pot prăbuşi de parcă nici n-au fost.
Dar este vital ca românii din Republica Moldova să se simtă apreciaţi drept români, mai ales după decenii în care li s-a imprimat în mentalul colectiv tragedia părăsirii din 1940.
Aşadar, acolo unde găsiţi corturile cu inscripţiile “Semnează pentru Basarabia!” şi  “Aducem Basarabia acasă!”,  opriţi-vă şi semnaţi în favoarea legii!
Nu vă gândiţi la implicaţiile geopolitice ale gestului! Nici nu o să aţâţaţi Moscova mai tare asupra Republicii Moldova (ruşii oricum îşi urmează planurile lor), dacă semnaţi; nici nu o să-i temperaţi manevrele viclene, dacă nu veţi semna!
Nu vă bateţi capul despre cum va arăta legea sau cum, în ţara lui Vodă-Plagiatorul, chiar se va apleca cineva asupra acestei iniţiative a cetăţenilor, nici nu lăsaţi cinismul să vă roadă cu ideea “cum poate conta semnătura mea pentru unire?” sau altele!
Gândiţi-vă la ce mult puteţi schimba în bine viaţa unor oameni (întâmplător tot români) care vor putea călători mai simplu către România şi restul UE!
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
12. Savaliada – de la o unitate militară anti-aeriană la o oază anti-sărăcie [Savaliada – from an anti-aircraft military unit to an anti-poverty oasis] - Jun 22, 2013 9:18:00 PM
O unitate militară de 100,000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţiei unui ambiţios proiect al Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’.
Aceasta este ştirea bună (în răspăr cu ştirile rele care ne asaltează de pretutindeni) faţă de care am încercat să sensibilizez cel puţin 800 de persoane (cei mai mulţi dintre ei destinatari necunoscuţi sau vag cunoscuţi de pe net), prin e-mailuri şi telefoane.
Numai până acum, în vreo două săptămâni. Aş zice că sunt de-abia la început, inclusiv cu referirile la acest subiect (cam întârziate) pe blog :-) În sfârşit, pare-se că a dat Domnul să fac şi eu ceva cu adevărat util prin MunteanUK :-)
Nu este o simplă ştire care să mă fi impresionat, aşadar să scriu despre ea, ci este ştirea din care chiar am ajuns să fac parte, ca voluntar în slujba Fundaţiei.
La întrebarea cum am ajuns în acest rol n-aş putea răspunde altfel decât exclamând: Mare este Dumnezeu! Este un dar de Sus, necăutat, venind pe neaşteptate şi umplându-mă de bucurie şi însufleţire, ca tot ce vine în mod autentic de la El.
De două decenii, prin dedicarea voluntarilor, dărnicia sponsorilor şi îngăduinţa celor care ar fi putut pune beţe în roate – şi, peste toate, unindu-le tainic, prin lucrarea lui Dumnezeu – Fundaţia a adus la viaţă multe proiecte în slujba celor dezavantajaţi.
A venit vremea ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – Savaliada.
Un centru social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei, Sf. Mucenic Sava de la Buzău, şi inspirat de vasiliadele fondate de Sf.Vasile cel Mare. Pentru cititori fideli şi oricine ar poposi pe aici, iată povestea proiectului...
A fost cândva, pe când România mai avea avea un sistem coerent de apărare antiaeriană,  o unitate de rachete, lângă comuna Baba Ana (jud. PH, la graniţa cu jud. BZ). Până în 2002, rachetele de acolo protejau instalaţiile petroliere de la Ploieşti.
Dar, din moment ce petrolul nu mai este al nostru, ci al Austriei, iar de apărat, chipurile, ne apără NATO – o fi incorect politic să le zic fazani celor care mai cred vrăjeala?! – s-a hotărât că nu mai avem nevoie de bătrânele rachete de provenienţă sovietică.
Militarii au fost răsfiraţi pe la alte unităţi sau disponibilizaţi, iar UM 02331 – cotropită de arbori, arbuşti şi buruieni... Vreme de zece ani, aici nu s-a mai întâmplat nimic, până ce Fundaţia a primit în concesiune terenul.
Peste zece clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune, pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ social.
Un loc în care mai marii lumii ar face lagăre pentru nedoriţii societăţii, dar unde Fundaţia face taman altceva – nu un adăpost de asistaţi, ci un sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr, contează unii pentru alţii.
Vârstnici abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor avea şansa unei vieţi demne.
Ei vor locui împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii religioase într-o biserică închinată Sf.Voievod Ştefan cel Mare.
De s-or găsi între beneficiari şi eterodocşi, atei, agnostici şi alţi (îşi zic ei) liber cugetători – n-au decât să stea la umbră ori să-şi facă de lucru. După ce vor fi primiţi în Savaliadă, nici nu vor fi daţi afară din pricini de conştiinţă, nici obligaţi să asiste la slujbe.
Mâna întinsă în numele Sf. Sava de la Buzău, în numele lui Hristos-Dumnezeul nostru nostru nici nu se retrage, odată oferită, nici nu constrânge pe nimeni. Dintotdeauna, Fundaţia Sf. Sava a fost alături de cei nevoiaşi, indiferent de religie sau etnie.
Din altă privinţă, prosperitatea n-ar trebui să pice din cer în Savaliadă. Oricine poate (doar în măsura în care poate) va fi poftit să lucreze – la microferma cu sere de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria de ciuperci sau făbricuţa de vitralii.
Va mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi bolnavi.  Se doreşte inclusiv construirea unui centru de îngrijiri paleative. 
Nu vă vine să credeţi că în România, de unde mai toată lumea vrea să sară care-încotro, ca de pe o corabie în derivă, din ţara lui “nu mă priveşte”, a lui “mie să-mi fie bine”, a borfaşilor semizei, a sfertodocţilor lideri de opinie sau a divelor cu piept (şi neuroni?!) de plastic, cineva mai visează să creeze o oază de viaţă demnă, de veritabilă comuniune, pentru cei nebăgaţi în seamă?
Pare cuiva greu de crezut? Tot aşa or fi părut cândva şi cele trei aşezăminte pentru vârstnici de la Câmpeni, Ulmeni şi Năieni (jud. BZ), şi cele două tabere pentru copii defavorizaţi de la Bisoca (BZ) şi Maliuc (în Delta Dunării, TL), unde ajung gratuit peste 2,000 de tineri vizitatori în fiecare an!
Poate par ceva mai plauzibile cele două centre de zi pentru copii (în Buzău şi la Bisoca) sau centrul de urgenţă pentru victimele violenţei domestice, centrul de calificare profesională, ceainăria şi biblioteca de carte religioasă (toate la sediul din Buzău)?
De-a dreptul şocant pentru cei care cred că fără (mulţi) baninu se poate face nimic în România (sau nicăieri pe lume) ar putea părea următorul detaliu.
Toate cele enumerate există fără vreun mare finanţator, în afara Celui din ceruri, Care a lucrat prin sponsori inimoşi şi discreţi (care puteau să fi susţinut vreo cauză cu mai multă vizibilitate) şi o mare familie de voluntari de toate vârstele!
Încă pare incredibil ce spun? Veniţi şi vedeţi! Despre cum lucruri aparent imposibile devin perfect posibile în cadrul Fundaţiei, sugerez două explicaţii.
Una lumească, prin vorbele lui John Lennon (pe care l-am mai citat eu aici şi aici): “Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună cu cineva este realitate”.
Una dumnezeiască, rostită de nimeni altul decât Însuşi Fiul lui Dumnezeu: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
13. Yearning for a return to Holy Mount Athos [Dor de o întoarcere în Sfântul Munte Athos] - May 28, 2013 12:25:00 PM
Billions of people living on earth may have never heard of this place, although they may owe their lives to the prayers rising without cease to the Lord from there.

Out of the much fewer people who are aware of Holy Mount Athos’ existence, many may have diverging opinions. They are far from understanding what it is.

At best, some found it fit to give it as an example of an unique cultural heritage of humanity and make it a topic of an international conference reaching its third edition in 2013.

Some see it merely as a historic relic, a monastic republic with a special autonomous status within Greece, which shouldn’t burden the country’s budget anymore.

Others see it as an outpost of gender segregation, as women have not been officially allowed on the peninsula since 1060. Actually, the ban was a few centuries old by then.

Anyway, not a human law, but the Most Holy Mother of God (Theotokos) was the one who forbade the entry of women in this spiritual oasis reserved to men.

Beyond truncated perspectives like the above, Holy Mount Athos is incomprehensibly more than just a physical place, it’s a trancendental reality, a gateway to the Kingdom of God.

Every day, and especially every night, mankind (not just the Orthodox believers) is kept alive by the prayers of the fewer than 2,000 monks living on this Holy Mountain.

It’s not the sort of comforting prayer for those who have already been striken by misfortunes, but the kind of prayer preventing bad things to happen to our gone mad world.

To our secular contemporaries this makes no sense. How could prayers – seen as nothing more than meaningless words sent to a hypotethical God – actually work, they ask?

For me, all three things that I had been told about the Holy Mountain before visiting it appear to have already come true or are in the process of turning into reality…

First: one visit is not enough to understand such a realm where the earth briges the sky; no matter how much you discovered, you’d still feel that there’s so much more to find out.

Second: equally true was the warning that, after having set foot there once, you’d be yearning for another visit. And another, and another, and another…

Third: implacably, as soon as you get there, you’re off for a life-changing experience. Although this change may not happen instantaneously, it will certainly come.

Even if it were to take years before fully sprouting in your heart – assuming you’re not totally heartless – you can’t avoid the feeling that change (hopefully for the better) is on the way…

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
14. Demnitate grecească [Greek dignity] - May 16, 2013 4:32:00 PM
Nu ţine de foame şi nu garantează fericirea. Nici măcar aici şi acum, darămite dincolo. Din păcate, de-a lungul veacurilor, mulţi au fost cei care şi-au vândut sufletul pentru un pumn de aur sau echivalentul lui în bani.

Munţi de cadavre s-au ridicat pentru ca unii să-şi potolească setea de aur, Imperiul Roman a invadat Dacia pentru aurul său şi, mai aproape de noi, temple ale civilizaţiei bunului plac, precum California, s-au născut ca urmare a unei goane după aur.



La ce boală grea este nebunia aurului, nu este de mirare că, la Roşia Montană, unii îşi vând până şi morţii din cimitire. Sătulul nu crede flămândului, mi s-ar putea spune, dar scopul meu nu este a judeca pe cineva.

Nu vreau să-i condamn pe cei în a căror piele nu mă pot pune, stând comfortabil şi scriind pe net. Nu pot decât să mă întristez – la fel ca Octavian Goga (“poetul pătimirii noastre”, asasinat ca toţi rostitorii de adevăruri) – trăind în ţara aceasta în care, deşi “munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă”.



Vreau doar să ofer un contraexemplu. Venit de acolo de unde poate ne-am aştepta mai puţin, din Grecia – căci pe locuitorii acestei ţări (greci/eleni) îi ştim, din istorie şi din propaganda ultimilor ani, drept un arhetip de oameni... puşi pe căpătuială.

Cu un talent înnăscut de a scoate bani din piatră seacă, leneşi, profitori, prea iubitori de sine, aroganţi, nedemni de încredere nici când vin cu daruri. Aşa suntem tentaţi să-i catalogăm când ne fixăm excesiv atenţia pe sâmburii de adevăr care au generat aceste nemăgulitoare etichete.



Dar sunt doar sâmburi, o potenţialitate care se poate întrupa uneori în rău, dar alteori în bine. Altfel, cum s-ar fi putut ca din mijlocul acestei naţiuni să se ridice atâţia Sfinţi, care cu nemărginită generozitate îşi dăruiesc ajutorul întregii lumi?

Din exact aceiaşi sâmburi ai firii specific greceşti răsar tulpini care, neîngrijite bine, pot duce la trufie. Însă, de pe aceleaşi mlădiţe, pot răsări şi florile demnităţii, care par să se fi rărit cumplit pe meleagurile româneşti.


Un asemenea exemplu de demnitate am întâlnit, în această primăvara, la Ierissos, orăşel din nordul Greciei aflat foarte aproape de Sf. Munte Athos şi de peninsula turistică Halkidiki.

Şi aici, la fel ca la Roşia Montană, un balaur capitalist (Eldorado Gold, tot din Canada) vrea să înghită munţii cu totul pentru a scoate aur, cu riscul – nu pentru sine, ci pentru cei din calea sa! – să distrugă natura lăsată de Dumnezeu, istoria locurilor şi destinele oamenilor.



Procesul de exploatare presupune a toca milioane de tone de rocă (şi, inevitabil, tot ce s-ar afla la nivelul solului), a le îmbiba cu cianură, a extrage aurul şi a deversa mâlul otrăvitor acolo unde odinioară creşteau stejari şi fagi, unde zburdau iezi, se jucau copii ori se odihneau turişti.

Câţiva ani de ‘succes economic’ (?!), care ar aduce bani pentru plata datoriilor şi a scoate ţara din criză, insistă Guvernul de la Atena care a vândut deja dreptul de devastare asupra a 317 km pătraţi din teritoriul ţării.


Aceleaşi promisiuni nefondate de rezolvare a problemelor ţării graţie aurului care va intra în buzunarele străinilor, precum vin de la Victor Ponta. Nici nu ştii cine pe cine plagiază la minciuni, Guvernul grec pe cel român sau viceversa :-(

Mai ales că redevenţele Guvernului elen vor fi de 0%, dreptul de exploatare a fost cedat corporaţiei miniere pentru numai 11 milioane de euro (de peste zece ori mai puţin decât valoarea estimată a minereurilor) iar capitalul grec la firma care va scoate efectiv aurul (Hellenic Gold) este de 5%.



Minciuna cea mai mai neruşinată se referă la crearea de locuri de muncă. Nu vor fi mai mult de câteva sute (5,000 – cea mai fantezistă previziune), în timp ce toate riscurile ecologice pe care le presupun doar mina de la Skouries pun în pericol vreo 50,000 de locuri de muncă în agricultură, turism şi alte servicii!

Or, nici de-ar fi mai multe joburi şi alte beneficii, localnicii nu vor să li se distrugă mediul de viaţă. Nu mai puţin vânduţi ca vitele, precum românii – de către cei care chemaţi să-i apere, guvernanţii lor – grecii nu vor să se lase duşi la abator.



Nu vor să-şi pună singuri la gât laţul progresului, ci se străduiesc să blocheze pe orice cale începerea exploatării. Din februarie până în aprilie au avut circa o sută de oameni arestaţi dintre ei. Aveau să fie ulterior eliberaţi, altfel se înteţeau protestele.

De nenumărate ori, au blocat drumurile şi au îndurat bastoane şi gaze lacrimogene, fără a beneficia vreodată de atenţia mass media pe măsura hotărârii lor de a lupta. Tot la fel ca în România, media din Grecia se află pe ştatul de plată al hapsânilor căutători de aur.



În condiţiile în care piaţa de publicitate este în cădere, Hellenic Gold a pompat 630,000 euro în reclame doar între ianuarie şi martie 2013. Şi este suspectată că a cumpărat 10,000 de like-uri pe Facebook. (sursa)

Lăsaţi de izbelişte de conducerea ţării şi asaltaţi de o maşinărie de propagandă infernală, localnicii nu se lasă (+ alte relatări: aici şi aici) şi au ajuns până la a-i sechestra pe angajaţii companiei miniere, a-i stropi cu benzină şi a-i ameninţa că le dau foc.



A ne ascunde după perdeaua corectitudinii politice şi a spune că aceste forme de protest sunt condamnabile n-ar fi decât o imensă ipocrizie. Asemenea presiuni extreme asupra oamenilor atrag reacţii extreme şi mult mai vinovaţi sunt aceia care şi-au adus semenii în pragul disperării…

Pe de altă parte, ar fi greşit să se creadă că doar vreo mică şleahtă de huligani s-ar pune în calea progresului… Nu-i vorba de turbulenţi de profesie (stângişti, anarhişti, anti-capitalişti) care se remarcă mereu la demonstraţiile de la Atena şi Salonic, ci de comunităţi întregi.



De pildă, am intrat în vorbă cu cei care păzeau baricadele (ridicate din vehicule puse de-a curmezişul drumului, mormane de pământ, cauciucuri etc) în Ierissos. Foarte paşnici – câtă vreme nu se trage cu gaze lacrimogene asupra lor! – prietenoşi, exprimându-şi regretul că toată lumea trebuie să sufere din cauza blocajelor rutiere, dornici de a împărtăşi motivele lor.

Erau şi câţiva motociclişti cu mutre de rockeri fioroşi între ei, dar covârşitoarea majoritate din 250-300 de persoane erau oameni obişnuiţi, de toate vârstele, veniţi cu mic cu mare (fiica + mama + bunica!), inclusiv familii cu bebeluşi în braţe sau în cărucior.



Fără încrâncenare, ieşiţi ca la mare un picnic, chiar având sub un cort apă şi gustări. Relaxaţi, dar conştienţi că trebuie să se afle acolo, pe baricade, că în faţa lor se află o problemă de viaţă şi de moarte şi că nu au unde să se ascundă de ea.

Deschişi la vorbă şi la a se lăsa fotografiaţi, dar cu rugămintea să nu le apară chipurile pe net, o parte dintre protestatari erau mai la curent cu ce se întâmplă la Roşia Montană decât or fi mulţi români care se informează doar din regurgitaţiile mass media şi de pe Facebook.



Foarte bine organizaţi, locuitorii din zonă au o istorie a unor proteste reuşite: “În ultima decadă, am blocat cu succes toate exploatările care au fost permise” (de către Guvern), declara o reprezentantă a mişcării Anti-Gold Greece. (sursa)

Deocamdată, le-a reuşit întârzierea proiectului minier aprobat în 2011. Poate vor fi învinşi şi nevoiţi să-şi părăsească locurile natale, căci lăcomia multora pentru aurul din nordul Greciei, aflat inclusiv sub mânăstirile din Sf. Munte Athos, este diabolică.



Cum pot oamenii simpli, bunici şi nepoţi din Ierissos, să reziste nedreptăţii instituţionalizate, specifice lagărului socialist sau Germaniei naziste, nu prosperei Uniuni Europe, chipurile bazate pe drepturile omului, protecţia mediului, dreptate socială etc?

Chiar bătăioşi fiind (faţă de credulii de la Roşia Montană), ei riscă să devină, practic, nişte refugiaţi în interiorul UE, victime ale ideologiei bunăstării economice – care le este rezervată stăpânilor, nu sclavilor.



Sigur vor fi scoşi ţapi ispăşitori pentru îndărătnicia Greciei, care nu vrea nici acum să se vândă de tot. Sau, poate, fie şi scăpând de urgia Eldorado Gold, vor avea alte nenorociri de înfruntat (precum în 1932).

Însă poziţia demnă pe care se aşază în faţa acestor vremuri tot mai grele îi face un model demn de urmat în România, unde suntem prea îmbibaţi de convingerea mioritică potrivit căreia “capul plecat, sabia nu-l taie”. “Dar nici soarele nu-l vede”, continuă proverbul…

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
15. Timp de rugăciune [Prayer time] - Apr 30, 2013 8:17:00 PM
Film mut pentru atei. Corvoadă pentru căldicei.

Preadulce apă vie pentru cei însetaţi de sens.

Rugăciunile din Săptămâna Patimilor.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
16. Margaret Thatcher had some kind of a faith… [Margaret Thatcher avea un soi de credinţă…] - Apr 8, 2013 7:00:00 PM
Floods of bytes and pixels are being dedicated these moments to the death of Margaret Thatcher, undoubtedly an outstanding personality of the past century.

It would be a futile attempt from my part to write an obituary, as long as countless other political analysts and historians (as a lousy blogger, I can’t pretend to be any of these) have already published good articles about the Iron Lady who helped tear down the Iron Curtain, bring the USSR on its knees, and end the Cold War.



What I would like to do is draw attention to some of her religious beliefs. Although by no means in accordance with the Orthodox Church’s doctrine, her ideas were quite unparalleled in our secular EU and in stark contrast with the concoction of politically correct clichés that current leaders hold as paramount beliefs.

She probably was the last (or among the last) genuine political personalities of human history, which seems to have entered a decrepit phase of copycat leaders, of pathetic strawmen like Tony Bliar, Gordon Clown, David Chameleon, Barack Obama, Traian Băsescu or... Victor Ponta.



Brainwashed by nihilistic ideologies, trailing their twisted moral backbones and crippled ambitions on the world scene, these statesmen (and women – let’s not forget feminine versions, like Angela Merkel or Hillary Clinton, of the above antiheroes!) are but ethically eviscerated puppets.

Like all great historical heroes (including her favourite Winston Churchill) Margaret Thatcher remains a controversial character. However, unlike most leaders of our troubled times, she had some form of faith.



A faith as staunchly followed as probably only great characters of yore did, perhaps Oliver Cromwell or John Knox. Here are some of her beliefs about Christianity (taken from here): 

“Methodism isn’t just a religion for Sundays – no faith is only a faith for Sundays. There were a lot of things during the week which one attended. Methodism is a pretty practical faith; there were the mothers’ sewing meetings and the guilds for young people.”

“If you are faced with the real problems of poverty and ignorance and people don’t know how best to grow crops, you’ve got a pretty simple, straightforward task because you’ve got to help, and help in practical terms. 

Because while you’re teaching them religion you’ve got to recognise that they are not very likely to receive it or understand it unless it does mean something and enables them to do things for themselves.

“So you replace poverty by a better standard of living out of people’s own efforts, because everyone’s got talent and ability, and you teach them what we regard as necessary to life, and you teach them religion as well.” 

“So when you’ve relieved poverty and ignorance and disease, if you are not a Christian you think that sorts out the problems of the world. You and I know it doesn’t, because there is still the real religious problem in the choice between good and evil. Choice is the essence of ethics.

If you deny that personal responsibility you are denying the religious basis of life – that’s the difference between me and a Marxist. The values by which you and I live are not values given by the State.” 

“Christianity is about more than doing good works. It is a deep faith which expresses itself in your relationship to God. It is a sanctity, and no politician is entitled to take that away from you or to have what I call corporate State activities which only look at interests as a whole.

So, you’ve got this double thing which you must aim for in religion, to work to really know your faith and to work it out in everyday life. You can’t separate one from the other. 
Good works are not enough because it would be like trying to cut a flower from its root; the flower would soon die because there would be nothing to revive it.” 

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
17. [EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (11) - Mar 27, 2013 10:59:00 AM
[EN] “Hey, man, where did you buy that child from?” In regard to these pics taken a few days ago in Bucharest, it’s but an imaginary question, of course…

[RO] “Hei, omule, de unde ai cumpărat acel copil?” În ce priveşte aceste imagini făcute acum câteva zile în Bucureşti, este doar o întrebare imaginară, desigur...

[EN] However, many treat children (either born or unborn) as… sale and shopping items. Sad stories from contemporary Romania: here, here and here.

[RO] Totuşi, mulţi tratează copiii (fie născuţi sau nenăscuţi) drept… articole de vândut şi cumpărat. Poveşti triste din România contemporană: aici, aici şi aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
18. Bucureşti, carte poştală... [Bucharest, postcard…] - Mar 26, 2013 1:18:00 PM

…de MunteanUK – când se joacă de-a fotograful, deşi rămâne (veşnic sau doar până la un moment dat?!) un amator, un biet fotoholic fără pretenţii de artist.
Imagine surprinsă la apus, într-o seară de ianuarie din foarte blânda cu bucureştenii iarnă (în ciuda răbufnirii din aceste zile de sfârşit de martie) a anului 2013. 
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
19. [EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (31) - Feb 12, 2013 12:00:00 PM
[EN] Anyone (more or less desperately) longing for the summer? I bet I’m not the only one…



[RO] Îi este dor (mai must sau mai puţin disperat) cuiva de vară? Pun pariu că nu-s singurul...



[EN] None of us can bring summer quicker just by wishing this :-(



[RO] Niciunul dintre noi nu poate aduce vara mai repede doar dorindu-şi :-(



[EN] What I can do is share these pictures of Ely, situated some 23 km NE of Cambridge Cambridgeshire.


[RO] Tot ce pot este să împărtăşesc aceste poze din Ely, situat la vreo 23 km NE faţă de Cambridge, in Cambridgeshire.



[EN] Taken by my reader C.L. in the summer of 2011.



[RO] Făcute de cititoarea mea C.L. în vara lui 2011.



[EN] Just as I was preparing this post, the sun came out over Bucharest for a short while :-)



[RO] Pe când pregăteam această postare, soarele s-a ivit peste Bucureşti pentru scurt timp :-)


[EN] Who else but God knows all our thoughts?




[RO] Cine altcineva decât Dumnezeu ne ştie toate gândurile?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
20. Romanians, victims of racism in Brighton [Români, victime ale rasismului în Brighton] - Feb 8, 2013 1:15:00 PM
Some four and a half years ago, in August 2008, a Romanian “was battered with fire estinguisher” in King’s Road, a well-known seafront street of Brighton.

What an awful thing to happen in the fun-loving Brighton, often praised as a European capital of tolerance, open-mindedness, political corectness and restless partying!



The man – aged 28, father of two, and owner of a little demolition and earth-moving firm – would die after eight days in hospital.

Tragic as it was, the incident didn’t bear racial connotations. The Romanian victim, described as “a really kind-hearted guy” happened to be in the wrong place at the wrong time.



This excuse doesn’t seem to be valid in relation to the last violent attack to which two Romanians fell prey in Brighton a couple of weeks ago, in late January.

The two Romanians were specifically asked where they were from before being punched. Again, the beating took place in central Brighton – on a bus stop near the Royal Pavilion (pics 1 & 7).It is the Sussex Police, not I (nor the Romanian media), that treats the crime as a “racially aggravating assault”, appealing to witnesses to come forward and say what they known.

These are places where I personally felt safe. However, this is no longer the case for many third (or even fourth!) class European citizens from Romania and Bulgaria.Less and less welcome in Britain, Romanians and Bulgarians have been the target of a smear campaign lately.

They steal the jobs of Brits, they overburden the social security system and they generally cause a mess that Britan would be better off without.By the beginning of next year, the restrictions on the UK job market for Romanians and Bulgarians should be lifted, and tabloids are aghast with this perspective.

But they felt the same in late 2006, before Romania and Bulgaria joined the EU. And the hordes of unwanted immigrants didn’t plunder Britain, did they?


It is not this group of underprivileged immigrants – the target of prejudice just like the Irish workers were in Victorian Britain – that would make the UK’s situation much worse.

Sadly, even for flagbearers of democracy like Great Britain it is easier to put the blame on various scapegoats, rather than uproot the true ills of society which are of a moral nature.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
21. Cinci ani de blogging [Five years of blogging] - Jan 15, 2013 3:55:00 PM
Astăzi împlinesc cinci ani de MunteanUK, un amalgam de vorbe şi imagini, adesea bizar şi în răspăr cu ce este la modă.

S-a dovedit a fi în mare parte (dar nu exclusiv) o colecţie de opinii ilustrate despre Marea Britanie.


Chiar dacă încă mi-e drag şi nu aş renunţa complet la el, pare-se că am obosit întrucâtva de acest proiect.

Se vede acest lucru prin faptul că am rărit postările şi, mai ales… cuvintele – care curgeau-fluviu odinioară.

Se practică în lumea bloggeristică, dar eu nu găsesc relevant (ori n-am chef?!) să fac bilanţuri de aniversare.

Nu pot decât să apelez tot la poze – cu străzi nespectaculoase, dar atât de relaxante.

Aşadar, la ceas aniversar, postez cinci imagini – pe cât de simple, pe atât de drăguţe (zic eu :-)

Captate în cinci metropole vizitate în ultimii cinci ani, pe unde a dat Domnul să las în urmă paşi şi să adun amintiri.

O mai fi vreun cititor căruia să îi pară la fel de interesante precum fotoholicului de mine?

Dar cineva care ar putea să ghicească de unde sunt? Sau altcineva pe care, văzând străduţele, să-l apuce dor de colindat lumea?

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
22. [EN] No comment / [RO] Fără comentarii (40) – A mild winter / O iarnă blândă - Jan 14, 2013 10:44:00 AM
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---


--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---


--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---



--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---



--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---



--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
23. The end of toys?! [Sfârşitul jucăriilor?!] - Dec 14, 2012 6:12:00 PM
Among so many ‘blessings’ of contemporary civilisation, one is the steady suprimation of the beautiful toys of yore.

Children are pushed into a forever incomplete growth, and the toys they wish for are but soulless consumer goods.

They are not the little treasures they once were, cherished along the years and passed on to younger siblings or to grandchildren.

On the one hand, the replacement of healthy toys made of wood or clay with plastic versions (often but not exclusively ‘made in China’), has been taken place for decades.

Who remembers the lovely Matchbox little diecast vehicles ‘made in England’, now found only on eBay, in toy museums or in rare personal collections?

On the other hand, there’s an accelerated process of removing toys altogether from childhood and replacing them with all sorts of gadgets and video games.

Instead of simple instruments for stirring creativity and fostering intelligence, children are taught to yearn for objects that rush them into a false adulthood.

Most fashionable toys of today are devices that need electricity to work. Unplug them, and they’re a bunch of useless electronic junk!

A child can rarely break such gadgets and repair them. All that the brat can to is to cry and drive the parents mad, so that they buy another device of a newer generation.

They also run on softwares that impose prefabricated universes on children and impede their creative thinking.

Inventing new games and putting imagination at work are no longer at hand, as children are mesmerized with gadgets that apparently do everything by themselves.

It’s good to know that at least Lego is not doing too bad… But can the family owned company from Denmark reverse the tide that is taking toys out of childhood?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
24. Cursa nebună înspre vârful muntelui [The insane race to the top of the mountain] - Dec 6, 2012 8:25:00 PM

Din vârful muntelui, totul se va vedea mai frumos, iar strângerile din dinţi îşi vor primi răsplata. Acolo sus, toate – care ţi se cuvin, cum altfel? – ţi se vor aşterne la picioare.

Aşa este învăţat fiecare dintre noi în ziua de azi – să fie cel mai bun, să urce cât mai sus, în centrul atenţiei (altora şi a sa). Şi să creadă că acest urcuş merită orice jertfă.

Viaţa, zice-se, ar fi însuşi urcuşul (inclusiv cu inerente căzături, luxaţii etc), iar fericirea ar fi atingerea puhoiului (doar aparent nesfârşit!) de scopuri mici şi mari.

De-abia ajuns acolo sus, toate îşi vor atinge plinătatea şi vei putea zice: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”.

Dacă se poate urca pe ocolite – eşti descurcăreţ. De poţi o faci pe spinarea vreunor fraieri – cu atât mai bine, eşti deştept.Lumea este indulgentă cu scurtăturile amorale. Importante sunt obiectivul, ţinta, ţelul, targetul – să strângi în pumni năluca aurită din vârful muntelui.

Să te îmbăiezi în aburii părerii de sine, să ai de toate şi să-ţi faci toate poftele. Dacă scopurile împlinite te mulţumesc, ar trebui să fii fericit. Nu eşti?! Schimbă-le!

Numai că, odată şi odată, toate ţelurile (satisfăcute ori ba) se sting, iar atunci, toate cele trăite efectiv sau numai năzuite de-a lungul urcuşului, “ale cui vor fi?”

După creasta muntelui, se prelinge apusul şi, pe măsură ce se aşterne noaptea, urcuşul în sine se goleşte de tot sensul şi de frumuseţea pe care credeai că le are.

Toate bunătăţile strânse (sau doar tânjite) te vor sfredeli veşnic cu goliciunea lor. “Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
25. A man and his shadow [Un om şi umbra lui] - Dec 3, 2012 2:14:00 PM
A typical posture for an old man in Romania: a shepherd, peasant (or even any ‘retiree’) – often portrayed as such in literary works, paintings and films.

Either pictured today, a hundred or a thousand years ago, there’s something eternally Romanian about this man.

Thoughtful, humble, tired. Even without being aware of it, he looks like standing at the gates of afterlife, after too many burdensome years of life.

The picture was taken on an autumn afternoon, somewhere in Braşov county (BV), at the foothills of Făgăraş Mountains.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]